luni, 16 august 2010
MIERE DE VIESPI
MIERE DE VIESPI
"Fii sincer si nu-ti fie teama de nimic." (Eliphas Levy)
Recunosc: titlul acesta mi-a fost sugerat, indirect, de Dan DIACONESCU, la auzul acestei sintagme, titlul unui dorit ziar OTV.
Plecînd de aici, vă mai spun că există un punct în Craiova
Dar cu ce fel de miere poate fi plin un borcan? De albine, de trîntori, de bondari, de gărgăuni, de muşte ori de viespi? Desigur, cu miere de albine (florală, extraflorală, monofloră, polifloră, din faguri, scurşi, centrifugaţi, presaţi, încălziţi, fluidă, zaharisită, icoloră, colorată, aromată cu tei, salcîm, floare-soarelui, mentă, stejar, brad, molid, galbenă, aurie, verzuie, brună, roşcată, pură sau impură). De la celelalte insecte se numeşte venin sau mai ştiu eu ce…
Dar mai ştiu că tuturor partidelor politice din România le place să se dea la BORCANUL CU MIERE denumit BUGETUL DE STAT şi metafora poetică – sînt un geniu! – îmi place de mă prăpădesc de rîs!, pentru că mierea bugetului o facem noi toţi, albinele, ca albinele, prin exploatarea fiscală cu care sîntem biruiţi de către “trîntori, bondari, gărgăuni, muşte şi viespi”.
Acum insectele enumerate au ajuns la ananghie, fie că s-au dedulcit, fie că nu s-au mai înfruptat de mult.
Mai précis, a sosit NOTA DE PLATĂ a dezmăţului electoral din anii trecuţi, îndeosebi 2009. Or fi băgat mîna în borcanul cu miere? N-aş crede că nu, dar cine să verifice. Mogulii şi baronii au dat cu bani în aleşii neamului, dar şi în învinşii aleşilor neamului şi acum îşi cer banii înapoi, cam pe bună dreptate: că promisiuni s-au făcut şi colo şi colo.
În ce mă priveşte, am cheltuit doar 200 de RONI şi mi-a ieşit pe nas! Din cauza lui Dan…
Dar ce te faci cînd ai de onorat miliarde de RONI, de EURO sau de DOLARI. Poate şi de RUBLE… Cine dracu să-i mai controleze? Mai ales că în România Opziţia colaborează perfect cu Puterea: ei se fac că depun moţiune, ceilalţi se fac că îşi asumă răspunderea… În faţa cui? “Cui pe cui se scoate-afară, bea mai mult să te dezbeţi!” Basme!
Schema e simplă: îţi dau, dar îmi dai! Cotizez, te aleg, dar îmi repartizezi un pont de la buget, o afacere mare, îţi speli ruşinea, şi mă aleg şi eu cu un profit gras, cît de cît. Cea mai simplă schemă – BORDURIADA. De-ar fi vorba doar de borduri! Dar “grosul” e în “asphalt”! Cine dracu mai controlează cît de gros e asfaltul, decît numai dacă Mugur MIHĂESCU-GARCEA!?... la OTV…
Dar dacă-i “puşculiţa” goală şi în BORCANU nu mai e MIERE?... Se apelează iar la popor, la albine! Se taie pensii şi salarii, se impozitează pînă şi pensia minimă! Iaca resurse! De ce să impoziteze PROGRESIV pe bogaţii ţării şi averile lor? Cine a mai văzut MIERE DE VIESPI! Viespile, desigur, fură de la albine! ŞI cine să producă, să relanseze economia?!
Vă mai dau un pont! Anul trecut vă spuneam că ESTE VORBA DESPRE FOARTE MULŢI BANI şi de-aia e lupta aşa de mare şi tare! Mai vin bani şi de la UNIUNEA EUROPEANĂ, Imperiul lui Peşte, nerambursabili sau fifty-fifty, dar de unde dracu 50% bani româneşst, RONI? Proiecte nu-s!, bani nu-s!, institute de proiectări (anemice) nu-s!, cine să facă proiecte?, cine să scoată bani şi din piatră seacă? Nu CRIZA e de vină, ci criza de cinste şi de idei!...
De-aia au intrat la ANANGHIE toţi: şi Preşedintele, şi Governul, PD-L, PSD, PNL, Dan etc. – toţi sînt datori! Unora, altora, baroni sau nebaroni, dar pămînteni!
Păi de ce vrea Victor PONTA să guverneze singur PSD-ul? Să nu-i mai stînjenească nimeni, şi la bine şi la rău! Îl presează baronii şi mogulii, ai lor şi nu numai ai lor!, probabil şi conştiinţa lor! Mai văzuşi!?
Toţi sînt, ÎNSĂ, datori poporului! Cel cu BORCANUL CU MIERE.
Şi-i aşe de simplu de condus o ţară ! IATĂ:
- COMUNISM - Să iei de la bogaţi şi să dai la săraci, numai atît cît să nu-i bagi pe bogaţi în sapă de lemn şi atît de suficient cît şi cei săraci să o ducă mai bine şi să facă miere cîtă ne trebuie. E loc sub soare pentru toţi! Acest “communism” poate fi “reglat” din 1, 2 sau 3 cifre, după nevoi…
- SOCIALISM – Să-i faci pe toţi, deopotrivă, unii mai egali decît alţii, şi patroni şi salariaţi, dar capabili să creieze şi să inventeze, în centre de excelenţă, produse şi servicii de calitate, pentru o Viaţă de Calitate. Pentru INVENTICĂ nu pun limite! Răului, posibil inventat, da!...
- CAPITALISM – Să conduci în aşa fel lucrurile, încît o treime din venitul naţional să fie “economisită în investiţii” – plenasmul ăsta trebuie să aducă ţării Sănătate gratuită, Educaţie gratuită şi tot ce-i trebuie poporului – Produse şi Servicii - pentru „o soartă mai bună”, adică „O ŢARĂ BOGATĂ, CU OAMENI BOGAŢI”! Şi aici „capitalismul” se poate „regla” din 1, 2 sau 3 cifre, după nevoi...
- FEUDALISM – „Lăcomia feudală” să fie folosită, nu pentru a stivui averi fără noimă, ci pentru a crea o agricultură modernă, fără haturi, bine irigată, neinundabilă, productivă, o industrie gigant, competitivă, o cultură plină de genii, sport ca la nimeni alţii, palate şi castele cu care să ne mîndrim şi în care să ne adăpostim inestimabilul nostru patrimoniu naţional etc. Lăcomiei pozitive nu-i punem limite, ci doar o dirijăm.
TOATE ACESTEA TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME:
SOCIETATEA INTELIGENTĂ!, SOCIETATEA VIITORULUI.
Ajutată de o „Academie” specifică, pînă una-alta, fie şi PARTIDUL SOCIETĂŢII INTELIGENTE. Componente sociale ierarhizate: individ, familie, COMUNITATE, popor, omenire - în deplină unitate, în UNIRE. Ca în orice sistem, randamentul este raportul dintre REAL şi IDEAL, înmulţit cu 100 (%), cea mai simplă pîrghie de control eficient.
OBSERVAŢIE: Să băgaţi de seamă că nu vorbesc aici „prostii” despre „confiscarea averilor”, „luptă de clasă”, „criză şi imperialism financiar şi de tot felul”, „dispariţia claselor: burghezie, moşierime, proletariat, ţărănime, intelectualitate, aşa cum s-a întîmplat înainte şi după 1989”… Doar dacă prăpastia se cască rău, şi mai rău…, DOAMNE-PĂZEŞTE!
Dacă aş fi cîştigat PREŞEDENŢIA, mi-ar fi fost suficient 1 AN, un singur an, să pun treaba pe roate!
CĂ EU NU-S DATOR, DECÎT MORAL, POPORULUI ROMÂN ŞI OMENIRII!
CĂ EU NU-S DATOR, DECÎT MORAL, POPORULUI ROMÂN ŞI OMENIRII!
Anexă:
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar, odata a picat o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA !
Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota A.
Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un B.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost D!
Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost F (picat)
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.
Profesorul le-a spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare.
Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
"Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii.
Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o."
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA !
Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota A.
Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un B.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost D!
Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost F (picat)
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.
Profesorul le-a spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare.
Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
"Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii.
Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o."
De la neneamircea, Mircea CERCELARU. De pe Internet.
NOTA MEA:
Exemplul de mai sus e limitat, pentru că vrea să spună că egalitatea din socialism este inferioară concurenţei din capitalism, dar nu spune nimic despre exploatarea cruntă, a omului de către om, din capitalism şi nici despre exploatarea omului de către stat din socialism.
Exemplul de mai sus e limitat, pentru că vrea să spună că egalitatea din socialism este inferioară concurenţei din capitalism, dar nu spune nimic despre exploatarea cruntă, a omului de către om, din capitalism şi nici despre exploatarea omului de către stat din socialism.
Societatea Inteligentă înlocuieşte exploatarea prin participarea la risc a tuturor şi prin colaborarea reciproc avantajoasă. EA are pîrghii de control, să nu se exagereze nici cu bogăţia, nici cu sărăcia, nici cu egalitatea, iar competiţia, întrecerea, competenţa vor funcţiona şi vor învinge. Nu uitaţi că bogăţia unora se face, mai ales, prin exploatarea muncii altora. Şi trebuie să se facă dreptate. În Societatea Inteligentă bogăţia va fi creată şi prin INTELIGENŢA TUTUROR. În exemplul de mai sus, studenţii silitori şi inteligenţi trebuiau să-i mediteze şi pe cei leneşi şi proşti – într-o UNIRE de… interese (de grup(ă), aici pentru nota colectivă, în interese de COMUNITATE).
ing. Savin BADEA
NOTA MEA: Mi-am permis să numerotez fiecare aliniat, pentru a putea face comentarii.
1. Mulţumesc pentru informaţii şi felicitări pentru iniţiativă şi sinceritate!
2 Aş vrea să ajungă Sănătatea gratuită, ca în Socialism, fără co-plată şi "banii în plic"!... Aş vrea să nu-mi mai fie "Frică de spitale", că iau vreo boală-suplimant sau rămîn fără... "sculă"!
(Cineva, o prietenă, îmi spunea, telefonic, în glumă, că le-ar tăia "scula" tuturor bărbaţilor din România şi l-ar pune Preşedinte numai pe Dl. Ciomu, că n-avem "Bărbaţi de Stat", viteji, foarte deştepţi şi hotărîţi!
- Şi femeile ce-ar face?
- Avem... vibratoare destule!)
3. Ce mai! Toţi se pricep la..,. asfalt, la grosimea asfaltului! Pînă şi Hitler!
4. Eu nu. Cum se măsoară grosimea asfaltului?
5. Faceţi şi breteaua de tramvai Gară-Parc, şi "Trenul Pionierilor", în "preerie", de la "Parcul ROMANESCU" la "Parcul TINERETULUI" (Luncă), pe aleia dintre benzile de circulaţie, aşa cum a mai fost în... copilărie.
6. Ce vă spuneam? Jumi-juma! Spirala Istoriei Craiovei n-o faceţi? Cum sponsorizaţi cultura? Cînd ajunge iar Educaţia gratuită? Ce faceţi cu sportul, cu fotbalul, cu turismul? Eu scriu bloguri, pentru că nu pot edita o carte!
7. Bine, dar ieftiniţi apa, gazele şi electricitatea?! Contoarele de apă vor mări costul apei?
8. Iar infrastructură!, iar asfalt! Dar Ford n-are bani, ce păzeşte! Faceţi Intreprinderea mixtă româno-americană, dacă tot a venit Ford "să-l scoatem din găleată" şi să prospere!
10 Şi noi vă mulţumim! Spor la treabă. Să ne calculaţi randamentul isprăvilor Dumneavoastră, ale Primăriei! Dar cu repornirea industriei, a economiei ce faceţi? Sediul Combinatului Chimic arată ca după război! Electroputere mai există? Fabrica de avioane e tot în picaj? Poate fac acolo OZN-uri!
11. Zău?
ing. Savin BADEA
ing. Savin BADEA
P.S. Am fost şeful unei grupe de proiectare în montaj (mecanic, tehnologic şi de preparare, uneori făceam şi lucrări de cercetări, buni la toate! – cu adevărat, un “comandou de proiectare”), avînd subalterni şi tovarăşi foarte inteligenţi, dar şi foarte comozi, leneşi. Nu mişcau un pai fără “scandal”. Absolut toţi se certau, doi cite doi, pentru procentajul de ACORD GLOBAL pe care-l luau, în medie cam 20-30%, şi mă acuzau că-i exploatez pentru procentajul pe care-l luam şi eu, ca şef – deşi duceam greul şi “pre mulţi în spate”. Care pe care exploata!?
Atunci am convenit cu şeful ierarhic să nu li se taie adaosul pe care li-l dam eu, în mod deosebit, cite 1-2%, la cei nemulţumiţi şi, poate, îndreptăţiţi. Cam 100 lei reprezentau 3-5%, în funcţie de salariu. Luam 100 lei şi ceva de la mine, din salariul meu, din procentajul meu, şi le dam lor, împăcînd “grădiniţa de copii”. Acasă, soţia şi fata nu înţelegeau gestul meu, dacă mă mai şi spovedeam – le “luam de la gură”! Dar şefii aveau grijă să mă aprecieze correct, în ultimă instanţă, şi nu păgubeam prea mult eu.
Dar mi-a venit şi ideia să-i aseamăn cu o “haită de proiectare” – să zicem o haită de lei-paralei, de junglă – eu să-mi opresc “partea leului” (ansamblul general), iar lor să le repartizez “cite-o ciozvîrtă” (adică subansambluri şi detalii). Să muncească pentru “a merita”.
DAR NU ŞTIAU CE SĂ FACĂ.
LE ERA FRICĂ DE RĂSPUNDERE.
LE-AM EXPLICAT CU CRETA PE TABLĂ, CA LA FOTBALIŞTI TACTICA DE JOC. LE-AM SPUS CĂ RĂSPUNDEM SOLIDAR, TOATĂ GRUPA, EU ŞI FIECARE ÎN PARTE.
I-AM FĂCUT “MARI SPECIALIŞTI”, DEŞI ERAU NUMAI INGINERI, TEHNICIENI SAU DESENATORI, luaţi separaţi, vai de mama lor!, cu cîteva excepţii! Împreună – dărîmam tot!
Pusul procentajului nu mai a fost o problemă, calitatea lucrărilor a crescut enorm, iar mie mi s-a spus “TATA BADEA”, profesorul.
TABLA ŞI CRETA! Au făcut minuni!
“Grădiniţa de copii”, ditai “comandoul de proiectare”, avea liber şi la “ORA SEXUALĂ”, ora în care spuneau bancuri deocheate, cînd îi lăsam să mă critice, fără menajamente, să putem să îndreptăm greşelile greşiţilor noştri! (Pînă şi Ceauşescu învăţase lecţia: “- Unde-i ministrul cutare?” “ – La Tovarăşu, la “Ora Sexuală”!”)
Eu oboseam mai puţin. Ei erau mîndri de ceea ce ieşea din mîna lor. Cînd oboseam, pînă la extenuare, mă protejau, aveau idei în locul meu. Ajunseserăm să facem şi cite 5-6 proiecte pe lună, dacă simplificam puternic. Mi-aduc aminte de Kopetin Gheza, în mină la Petrila, cum era protejat de ortacii lui, cînd obosea pînă şi Eroul Muncii Socialiste!
Dar aveam şi eşecuri:
Ni s-a repartizat o dată 1 km., un singur kilometru, din proiectul “CANALUL SIRET-BĂRĂGAN”, în stadiul de studiu tehnico-economic. Noi am mers pe varianta cu 1 EXCAVATOR MARE DE CARIERĂ, în comparaţie cu alte grupe, care au ales excavatoare de putere mică şi medie! Am fost întrebaţi – la avizare – cum scoatem excavatorul la liman, adică cum îl montăm şi îl demontăm in situ? Aveam de fapt o viziune cu TOT CANALUL, nu numai kilometrul dat.
- Păi facem la canale peste tot, prin toată ţara !, mai précis în Moldova
“Grădiniţa de copii” a avut dreptate: se putea iriga TOT ce este însemnat cu verde în estul şi sudul hărţii României; şi în toată cîmpia românească se putea iriga şi se puteau evita inundaţiile.
Cu un singur excavator mare – metaforic - dar real!
Canalul Siret-Bărăgan s-a început prin 1987, dar nu e gata nici azi. Mare păcat!
Premiaţi-l pe eroul de la Galaţi
Savin BADEA
Anexa 2:
Poftim! Mi s-a sevit dovada pe tavă, în cutia poştală!
Poftim! Mi s-a sevit dovada pe tavă, în cutia poştală!
INSTITUŢIA PRIMĂRIEI CRAIOVA
Dragi craioveni,
1. Aşa cum v-aţi obişnuit, an de an, Instituţia Primarului Municipiului Craiova continuă să vă informeze asupra proiectelor de dezvoltare a oraşului şi asupra modului în care sunt cheltuiţi banii dumneavoastră.
2. Deşi traversăm împreună un an dificil, continuăm să implementăm proiectele de infrastructură, care să menţină şi să creeze noi locuri de muncă, să administrăm în mod eficient structura medicală a municipiului Craiova, în cadrul spitalelor nr. 2, 3 şi 4.
3. Cu sprijinul fondurilor europene pe care le vom accesa, în cuantum de 94,9 milioane euro, ne propunem să dezvoltăm şi să modernizăm pînă în 2013 infrastructura rutieră a Zonei Metropolitane Craiova, prin construirea unui pasaj subteran şi a unui pasaj suprateran în vederea descongestionării traficului rutier în zona centrală a municipiului.
4. Tot din fonduri europene, cu o cofinanţare de 98%, de la Uniunea Europeană, vom demara reabilitarea şi modernizarea Bulevardelor Olteniei, Tineretului, Caracal, Rîului, dar şi a străzilor Pelendava, Brestei, Amaradia, Toamnei şi Bariera Vâlcii.
5. De asemenea, din aceleaşi resurse financiare, vom reabilita 13 kilometri cale de tramvai, vom construi două centre pentru sprijinirea afacerilor, cercetării şi dezvoltării tehnologice şi de asemenea vom reamenaja Parcul Nicolae Romanescu, Grădina Botanică, alte parcuri şi grădini publice din municipiul Craiova.
6. Din această toamnă, vor demara – cu cofinanţare de 50 la sută de la Uniunea Europeană, lucrările pentru construiorea unui Centru Multifuncţional de Expoziţii, în zona fostului tîrg de săptămînă, din cartierul Romaneşti. Lucrările la Sala Polivalentă vor continua, de asemenea, avînd ca termen de finalizare – 31 decembrie 2010.
7. Prin intermediul Programului ISPA şi cu cofinanţare de la Banca Europeană de Investiţii, prin intermediul Companiei de Apă Oltenia se derulează proiecte în valoare de 84 milioane euro, ce privesc reabilitarea şi modernizarea staţiei de epurare din municipiul Craiova, a reţelei de apă potabilă şi a reţelei de canalizare – prin extinderea acesteia din urmă cu 55 km în cartierele Brestei şi Lascăr Catargiu.
8. Am susţinut dezvoltarea infrastructurii publice, din zona fabricii Ford, cu scopul de a asigura toate facilităţile pentru demararea cît mai rapidă a producţiei şi crearea cît mai multor locuri de muncă.
9. Se fac aşadar eforturi de a continua investiţiile pentru modernizarea Craiovei, prin cheltuirea cu chibzuinţă a banilor publici, pentru asigurarea serviciilor comunitare de care dumneavoastră să beneficiaţi în continuare.
10. Instituţia Primarului municipiului Craiova mulţumeşte tuturor craiovenilor pentru solidaritatea de care dau dovadă şi îi asigură că face toate eforturile pentru dezvoltarea în continuare a oraşului în care trăim.
Cu deosebit respect,
Viceprimar, Mărinică DINCĂ (semnătura)
11. *** COSTURILE TIPĂRIRII ŞI DISTRIBUIRII ACESTUI MATERIAL NU SÎNT SUPORTATE DIN BUGETUL LOCAL.
1. Mulţumesc pentru informaţii şi felicitări pentru iniţiativă şi sinceritate!
2 Aş vrea să ajungă Sănătatea gratuită, ca în Socialism, fără co-plată şi "banii în plic"!... Aş vrea să nu-mi mai fie "Frică de spitale", că iau vreo boală-suplimant sau rămîn fără... "sculă"!
(Cineva, o prietenă, îmi spunea, telefonic, în glumă, că le-ar tăia "scula" tuturor bărbaţilor din România şi l-ar pune Preşedinte numai pe Dl. Ciomu, că n-avem "Bărbaţi de Stat", viteji, foarte deştepţi şi hotărîţi!
- Şi femeile ce-ar face?
- Avem... vibratoare destule!)
3. Ce mai! Toţi se pricep la..,. asfalt, la grosimea asfaltului! Pînă şi Hitler!
4. Eu nu. Cum se măsoară grosimea asfaltului?
5. Faceţi şi breteaua de tramvai Gară-Parc, şi "Trenul Pionierilor", în "preerie", de la "Parcul ROMANESCU" la "Parcul TINERETULUI" (Luncă), pe aleia dintre benzile de circulaţie, aşa cum a mai fost în... copilărie.
6. Ce vă spuneam? Jumi-juma! Spirala Istoriei Craiovei n-o faceţi? Cum sponsorizaţi cultura? Cînd ajunge iar Educaţia gratuită? Ce faceţi cu sportul, cu fotbalul, cu turismul? Eu scriu bloguri, pentru că nu pot edita o carte!
7. Bine, dar ieftiniţi apa, gazele şi electricitatea?! Contoarele de apă vor mări costul apei?
8. Iar infrastructură!, iar asfalt! Dar Ford n-are bani, ce păzeşte! Faceţi Intreprinderea mixtă româno-americană, dacă tot a venit Ford "să-l scoatem din găleată" şi să prospere!
10 Şi noi vă mulţumim! Spor la treabă. Să ne calculaţi randamentul isprăvilor Dumneavoastră, ale Primăriei! Dar cu repornirea industriei, a economiei ce faceţi? Sediul Combinatului Chimic arată ca după război! Electroputere mai există? Fabrica de avioane e tot în picaj? Poate fac acolo OZN-uri!
11. Zău?
ing. Savin BADEA
APA TRECE, PIETRELE RĂMÎN!
Apa trece, problemele rămân
de Ioan GROŞAN
de Ioan GROŞAN
Reţeaua hidrologică a ţării este deficitară din punct de vedere al siguranţei cetăţenilor.
Un amic hidrolog îmi spunea zilele acestea cu amărăciune că, la limită, nu numai râurile mari (Prutul, Siretul, Someşul etc.) constituie cel mai teribil pericol pentru localităţile înşirate de-a lungul albiilor lor, ci întreaga reţea hidrologică a ţării este total deficitară din punct de vedere al siguranţei cetăţenilor; fiindcă - îmi zicea amicul - dacă râurile mari ar putea fi în câţiva ani (în câţi - mi-a fost şi frică să-l întreb) îndiguite, zăgăzuite pe tot parcursul lor, de râurile mici, de văi, pâraie şi pârâiaşe nu se ocupă nimeni. Or, s-a văzut că la o rupere de nori tocmai acestea din urmă fac prăpăd, transformându-se peste noapte din firicele insignifiante de apă în torente ucigaşe. Şi ce-ar fi de făcut? Ce nu s-a făcut nimic - mi-a răspuns amicul - în ultimii douăzeci de ani: să se întocmească un plan coerent, imediat pus în aplicare, de regularizare a tuturor apelor României: păi n-avem noi atâţia specialişti „La Ape", printre care şi un fost preşedinte de ţară?
O utopie, cred. Ca planul să aibă succes, ar trebui reîmpădurite şi miile de hectare de pădure devalizate mai ceva ca „Bancorex"-ul. Jaful de lemne (unul dintre ele) pe care l-am văzut deunăzi pe Valea Vaserului, în Maramureş, nu va putea fi stins în zeci de ani.
Peridocurile încărcate circulă pe-acolo pe trasee inaccesibile maşinilor Poliţiei, iar dacă se dă alarma că jos în vale sunt controale, buştenii sunt pur şi simplu aruncaţi în albie, de unde, mai târziu, sunt recuperaţi cu utilajele sofisticate ale „particularilor". Unde mai pui că nu toţi poliţiştii sunt uşi de biserică...
Admirabilele teledonuri, strângerea de alimente, îmbrăcăminte, materiale de construcţii pentru sărmanii sinistraţi nu fac decât să ne aducă aminte de coşmarul periodic pe care aproape aceiaşi oameni îl trăiesc cam din doi în doi ani. Iar spaţiul mioritic (deal-vale-inundaţie, deal-vale-inundaţie) este încă o dată unul al resemnării noastre.
P.S. - Multă lume s-a întrebat de ce preşedintele Traian Băsescu a apărut atât de târziu în zonele calamitate. Probabil fiindcă risca să înlocuiască baia de mulţime cu una de nămol. Un nămol furnizat chiar de oameni.
NOTA MEA: În 1975, cu ocazia unui concurs de idei, fără premii, pentru preîntîmpinarea CRIZEI ENERGETICE MONDIALE, încurajat de Directorul nostru, "BARONUL" Jean POPESCU, am propul împînzirea României cu MICROHIDROCENTRALE pe toate rîurile ţării, mari şi mici, acolo unde este o cît de mică denivelare. Chiar legate la sistemul hidroenergetic naţional sau nu. Statul Socialist a încurajat ideea, dar s-au realizat puţine microhidrocentrale, după proiecte tip, pe diverse puteri, mai ales pe Olt, la sud de Rîmnicu Vîlcea. Măsurile aplicate în China, pe atunci, au dat roade.
O microhidrocentrală presupune în amonte de ea un lac de acumulare, oricît de mic, dar lac şi o scurgere de preaplin şi pentru ocolire a căii spre turbine. Golirea lacului, înainte de sezonul ploios, la desprimăvărare etc., poate salva satele de munte de inundaţiile pricinuite de "micile" torente. Ne alegem şi cu electricitate şi cu stavilă înaintea puhoaielor.
Canalizarea tuturor cîmpiilor româneşti este a doua soluţie. Ultima soluţie rămîne, totuşi, îndiguirea, dar care e doar o "frecţie la un picior de lemn", dacă nu se fac MICROHIDROCENTRALE CU LACURI DE ACUMULARE ŞI CANALELE PENTRU IRIGAŢII.
Aşa-i, Domnule inginer Ion ILIESCU, specialist în APE?
Cu drag, ing. Savin BADEA, viitorul Preşedinte ales al ROMÂNIEI.Vezi şi:
MIERE DE VIESPI
TOATĂ TEHNICA AVIATICĂ E UN FIASCO! JUCĂRII UCIGAŞE, PÎNĂ LA URMĂ! (1)
UN SECOL DE JOACĂ - GATA! TREBUIE REVOLUŢIONAT ŞI ACEST DOMENIU!
Avioanele - prost concepute - Portanţă minimă; Putere minimă; Complexitate enormă.
Complexitate tehnică periculoasă - risc maxim.
Zborul - o aventură, uneori ultima!
Rachetele Cosmice cu Navete - Joacă de copii!
Elicopterele - o catastrofă! - muşte debile!
OZN-ul - singura altenativă viabilă - în forma sa renumită, aerodina lenticulară sau farfuria zburătoare! Portanţă mare, eficienţă, stabilitate.
Spirala magnetică - cea mai grozavă şi sigură invenţie aviatică!
PRINCIPIILE MINUNILOR ZBURĂTOARE (SF - Ştiinţifice, momentan Fantastice) :
Abţinere mondială de la folosirea ca armă de distrugere individuală sau în masă, în timp de pace şi în timp de război - extrem de periculoasă cu armament la bord - (Tratatul VETO);
Suprafaţă portantă mare;
Mai multe motoare, minim două - cel de ultimă şansă (de avarie), cu aer comprimat la sol;
Mai multe tipuri de motoare - evident, minim două;
Arhitectură: monobloc, modulară (fagure de miere etc.) şi cosmică;
Stabilitate prin tub central şi orificii de stabilitate (cu paraşute de avarie);
Diversitate, ca formă: Aerodine (de exploatare), Aerostate (agrement turistic), Vehicul cosmic (cu 1,2,3 sau mai multe rachete purtătoare); Rotunde (disc, farfurie, castron, exagon, poligon, mono sau multietaj), sferă, minge de rugby etc; Plate (paralelipiped, dreptunghi, patrat, trapez, deltaplan, cu geometrie variabilă, tavă, mono sau multietaj); Cilindrice (trabuc, tandem, tub, tren, spirală etc.); Artistice (contrabas, ţambal, desen artistic, automobil etc. , mai ales pentru aerostatele turistice şi de agrement);
Direcţii de mers derutante (pentru distracţie), foarte mobile - manevrabilitate pe computer;
Viteze de zbor variabile, de la o secundă la alta, la alegere; golurile de aer?, un moft!;
Motoare de înaltă tehnologie, multe inimaginabile încă! Cîteva exemple: spirala magnetică, motorul tornado, motoare obişnuite, turboreactoare, motoare-rachetă, motoare auto; motorul cu aer comprimat la sol etc
Zboruri pe culoare aeriene stricte, dată fiind mobilitatea extrem de mare.
Cu drag, Savin BADEA
Diaporamas *Avions - Trains - Voitures* - chezjoelines jimdo page!
Vive le luxe aérien < PPS - Diaporamas - Powerpoint PPT Avions
PPS - Diaporamas - Powerpoint PPT Avions
FENOMENUL TUNGUSKA - EU ZIC C-A FOST UN URIAŞ FULGER GLOBULAR
Bombă atomică? OZN? Meteorit gigantic? Cea mai puternică explozie din istoria omenirii rămâne un mister
12 iulie 2008
30 iunie 1908, ora 7:17. Treziţi devreme şi ocupaţi cu treburile obişnuite, locuitorii din Siberia, la nord-vest de lacul Baikal, începeau o zi pe care aveau să nu o uite vreodată, o zi care le-a dat mari bătăi de cap oamenilor de ştiinţă din toată lumea şi a stârnit imaginaţia celor care cred în existenţa extratereştrilor. “Fenomenul Tunguska”, aşa cum au fost numite evenimentele de atunci, nu şi-a găsit explicaţia nici până azi.
S-a zguduit pământul
Potrivit martorilor aflaţi la momentul respectiv pe dealurile de lângă lacul Baikal, mai întâi a apărut o lumină puternică, albăstruie, ca o coloană imensă şi strălucitoare care se deplasa pe cer. După circa zece minute, a urmat o sclipire şi mai intensă, însoţită de zgomote ce semănau cu bubuituri de tun. Sunetele puternice au fost "acompaniate" de o undă de şoc extraordinară, care s-a resimţit la sute de kilometri depărtare, spărgând geamuri şi chiar doborând oamenii din picioare. Asta la nivelul solului, căci în aer unda a înconjurat Pământul de două ori!
Cei mai mulţi dintre martori au auzit doar sunetele şi au simţit unda de şoc, fără să vadă explozia iniţială. Alţii au perceput cu totul altfel evenimentele, durata şi succesiunea lor. Exista totuşi o certitudine - a avut loc un fel de explozie, urmată de acea zguduitură teribilă, echivalentă cu un cutremur de 5 grade pe scara Richter. Un alt efect al fenomenului a fost o perturbare a presiunii atmosferice, îndeajuns de puternică încât să poată fi detectată în Marea Britanie. Ulterior, s-a stabilit că forţa exploziei a fost echivalentă cu aproximativ 30 milioane de tone de trotil.
Ploaie neagră şi nori luminoşi
Imediat după explozie, unda de şoc a fost însoţită de un şuvoi de aer fierbinte, care a măturat dealurile, arzând vârfurile înalte ale coniferelor şi pornind incendii care au durat zile în şir. Copacii au fost doborâţi, iar colibele oamenilor au fost spulberate pur şi simplu de pe faţa pământului. Desigur, s-au înregistrat şi victime, oameni şi animale, însă numărul acestora a fost destul de mic. "Norocul", dacă se poate spune aşa, a fost că ciudatul fenomen s-a produs într-o zonă a lumii puţin locuită, fiind astfel evitată o catastrofă.
Acestea nu au fost singurele efecte. Mase întunecate de nori groşi s-au ridicat până la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska, dând apoi naştere unei ciudate ploi negre. Ore întregi după explozie, undele provocate de aceasta s-au propagat în toate direcţiile, fiind detectate la distanţe foarte mari.
De asemenea, la mari altitudini a fost observat un alt fenomen neobişnuit: nori argintii, masivi şi parcă aprinşi, care au luminat cerul până şi noaptea. Din Siberia şI până în Peninsula Scandinav, datorită prafului rămas suspendat în stratosferă după explozia puternică, lumina a fost atât de intensă în perioada următoare, încât se putea citi sau se puteau face fotografii chiar la miezul nopţii sub cerul liber. Europenii au putut vedea pe cer, vreme de câteva săptămâni, nori de praf şi acea neobişnuită luminozitate nocturnă care le dădea fiori.
Meteorit, cometă, OZN?
Dar ce a fost, totuşi? Ce anume a explodat? Pornind de la această întrebare, oamenii obişnuiţi şi-au lăsat imaginaţia să zburde, iar cercetătorii au început să caute explicaţii logice şi ştiinţifice. De-a lungul celor 100 de ani care au trecut de la producerea fenomenului Tunguska, au fost emise tot felul de ipoteze: a fost vorba de o explozie nucleară, o cometă gazoasă dezintegrată în atmosfera terestră, o gaură neagră sau impactul dintre planeta noastră şi o fărâmă de antimaterie, ori chiar dezintegrarea unei nave extraterestre.
Dacă s-ar fi petrecut în vremurile noastre, un asemenea evenimen, probabil că sute de jurnalişti din toată lumea ar fi asaltat "locul faptei", iar oamenii de ştiinţă s-ar fi întrecut să analizeze fiecare milimetru pătrat al zonei. Din păcate însă a fost vorba de începutul secolului XX şi de Siberia Imperiului Rus, astfel că vreme de peste 12 ani nimeni nu a dat importanţa cuvenită fenomenului Tunguska. Nimeni nu s-a dus acolo, nimeni nu a încercat să găsească o explicaţie ştiinţifică. Singurii care au călcat în regiune după explozia nemaivăzută au fost localnicii.
Expediţiile lui Kulik
Primul care s-a arătat interesat de acest eveniment şi care a organizat o expediţie în regiunea Tunguska, în 1921, a fost cercetătorul rus Leonid Kulik. Acesta a analizat iniţial varianta căderii unui meteorit, însă era intrigat de mărturiile martorilor, care pomeneau de o formă de tub a obiectului cosmic, fapt care nu prea corespundea cu traiectoria pe care ar fi putut-o avea un meteorit. Nici celelalte elemente descrise de martori, norii de fum ori flacăra ca o limbă bifurcată, nu sprijineau această ipoteză.
Cu greu, folosind articole din ziarele vremii şi depoziţiile celor ce asistaseră la eveniment (şi care de multe ori se contraziceau reciproc), Kulik a schiţat un "portret" al misteriosului obiect. Concluzia lui a fost că, dacă într-adevăr fusese vorba de un meteorit, fusese cel mai mare căzut vreodată pe Pământ. Mai rămânea de găsit locul impactului. Kulik a încercat apoi să convingă guvernul sovietic să finanţeze o nouă expediţie care să pornească în căutarea imensului bloc de fier venit din Univers.
Sub pretextul că descoperirea unei asemenea cantităţi de fier ar putea revigora economia naţională, cercetătorul a primit fondurile pentru o a doua expediţie, care a avut loc în 1927. Pornit la drum cu mare însufleţire, cercetătorul a avut parte de o mare dezamăgire odată ajuns în zona cu pricina: nu exista niciun crater care să sugereze prăbuşirea unui meteorit. În schimb, pe o rază de peste 35 de kilometri, copacii erau carbonizaţi şi culcaţi la pământ. Pe de altă parte, în mod incredibil, în locul în care se credea că avusese loc impactul, copacii rămăseseră în picioare, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Argumente pro şi contra
În anii care au urmat, tot mai multe elemente s-au strâns în aşa-zisul "dosar Tunguska". În primul rând, s-a stabilit că locul exploziei a fost undeva în bazinul râului Tunguska, însă cercetătorii s-au lovit de superstiţiile localnicilor, care au ascuns cu grijă, timp de mai mulţi ani, locul exact. Apoi, s-a mai stabilit că fenomenul fusese îndeajuns de puternic încât efectele sale să fie resimţite, într-un fel sau altul, pe o arie ce cuprindea aproape un milion de kilometri pătraţi. Iar de aici încolo, în privinţa obiectului sau obiectelor care au explodat, părerile au început să difere.
Alţi cercetători ruşi au încercat să explice diferit ceea ce se întâmplase în regiunea Tunguska în zorii zilei de 30 iunie 1908: unul susţinea că ar fi putut fi vorba de un "mănunchi" de meteoriţi, care se desfăcea pe măsură ce se apropia de Pământ, iar alţi doi au emis o ipoteză total diferită de a lui Kulik, şi anume că obiectul care a explodat nu era deloc un meteorit, ci o cometă alcătuită din gheaţă şi praf cosmic, fapt ce ar fi putut explica lipsa craterului şi a metalului la locul cu pricina. Nici această ipoteză nu a fost, însă, acceptată de specialişti, întrucât nu explica toate fenomenele care au însoţit explozia, respectiv unda de şoc si cutremurele puternice.
Varianta antimateriei
Teoriile avansate ulterior au devenit tot mai fanteziste. În anii '50-'60 au fost organizate noi expediţii de documentare şi cercetare în regiunea Tunguska, însă acestea au adâncit şi mai mult misterul, căci au fost descoperite sfere microscopice de sticlă, ce conţineau nichel şi iridiu în cantităţi însemnate. Unii specialiştii ar fi putut jura că acestea erau de origine extraterestră şi au ajuns acolo după prăbuşirea unui OZN! Evident, au apărut rapid şi scenariile despre nava extraterestră care ar fi putut avea o avarie şi s-ar fi prăbuşit în Siberia.
Alte ipoteze, mai recente, au luat în calcul varianta ciocnirii dintre Pământ şi o fărâmă de antimaterie, ori apariţia unei găuri negre chiar lângă platoul siberian. Potrivit fizicienilor care au încercat să lămurească fenomenul Tunguska, antimateria ajunsă în contact cu materia poate degaja cantităţi imense de energie, după care dispare fără nicio urmă, lucru care ar putea explica lipsa craterului şi a oricăror alte dovezi materiale de la locul exploziei. Minusurile acestei teorii: nu justifică luminozitatea sau aspectul tubular al fenomenului şi nici de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosferă.
În ceea ce priveşte ipoteza găurii negre, se presupune că aceasta ar fi străbătut planeta ca un proiectil, ieşind pe partea cealaltă şi pierzându-se apoi în Univers. Totuşi, spun aceiaşi cercetători, o gaură neagră ar fi lăsat în urmă o radioactivitate ridicată şi nu ar fi apărut sub forma pe care au raportat-o martorii.
O ipoteză bizară: bombă atomică
În fine, ultima dintre cele mai vehiculate soluţii la enigma Tunguska era cel puţin la fel de ciudată şi implica o bombă atomică. Această ipoteză a fost înaintată de un alt om de ştiinţă rus, Aleksandr Kazantev, care a vizitat Japonia imediat după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. La Hiroshima şi Nagasaki, locurile în care au avut loc cele două explozii nucleare, cercetătorul a descoperit numeroase elemente comune cu cele apărute imediat după fenomenul Tunguska - norii luminoşi, ploaia neagră şi, nu în ultimul rând, copacii rămaşi perfect drepţi chiar în zona unde a explodat bomba (aceasta explodase la 550 de metri deasupra solului, la Hiroshima). Dar cum ar fi putut exista şi exploda o bombă nucleară taman în Siberia începutului de secol XX?
Şi pe marginea acestei teorii au apărut argumente pro şi contra. Probele prelevate din solul şi vegetaţia din zonă nu prezentau urme de radiaţii. Pe de altă parte, o misterioasă epidemie, care se manifesta prin apariţia unor răni purulente, i-a lovit pe oamenii care locuiau pe o rază de circa 100 de kilometri de explozie, însă medicii ruşi susţineau că e vorba de o banală variolă, care afecta localnicii cu mult înainte de fenomenul Tunguska, şi nicidecum de expunere la radiaţii.
După toate aceste teorii şi ipoteze, fiecare cu argumentele sale, singura concluzie care se poate trage cu certitudine din toată această poveste este că enigma Tunguska a rămas nedezlegată până şi după 100 de ani, chiar dacă a fost cercetată de atâţia oameni de ştiinţă. Şi, probabil, va mai rămâne un mister pentru cine ştie cât timp.
Ar fi putut spulbera Sankt Petersburgul
Potrivit Guiness Book, dacă explozia din 30 iunie 1908 ar fi avut loc mai târziu cu 4 ore şi 47 de minute, din cauza mişcării de rotaţie a Pământului, ar fi distrus complet capitala imperiului rus, Sankt Petersburg. Sau, pe de altă parte, s-ar fi putut produce mult mai departe de Pământ şi ar fi trecut neobservată.
Românii au dezlegat misterul
Doi cercetători români, Ştefan Sgandăr şi Claudiu Sgandăr, susţin că au dezlegat "enigma Tunguska". Pe scurt, ei sunt convinşi că explozia ar fi fost provocată de un glob de plasmă... rupt din Soare. Aceştia sunt convinşi că această ipoteză răspunde la toate întrebările ridicate de-a lungul vremii de toţi prestigioşii oameni de ştiinţă. Traiectoria ciudată a corpului ar fi caracteristică fulgerelor globulare, iar sunetul puternic ar fi fost produs de contactul dintre uriaşul plasmoid ce se deplasa cu viteză supersonică şi atmosferă. De asemenea, susţin cei doi cercetători, plasmoidul se putea separa în două în timpul impactului, determinând acea "limbă de foc" bifurcată despre care povesteau martorii.
80 de milioane de copaci au fost distruşi în urma exploziei din regiunea Tunguska, fiind afectată o suprafaţă de 2.150 de kilometri pătraţi
Articol de Mădălina Kadar
S-a zguduit pământul
Potrivit martorilor aflaţi la momentul respectiv pe dealurile de lângă lacul Baikal, mai întâi a apărut o lumină puternică, albăstruie, ca o coloană imensă şi strălucitoare care se deplasa pe cer. După circa zece minute, a urmat o sclipire şi mai intensă, însoţită de zgomote ce semănau cu bubuituri de tun. Sunetele puternice au fost "acompaniate" de o undă de şoc extraordinară, care s-a resimţit la sute de kilometri depărtare, spărgând geamuri şi chiar doborând oamenii din picioare. Asta la nivelul solului, căci în aer unda a înconjurat Pământul de două ori!
Cei mai mulţi dintre martori au auzit doar sunetele şi au simţit unda de şoc, fără să vadă explozia iniţială. Alţii au perceput cu totul altfel evenimentele, durata şi succesiunea lor. Exista totuşi o certitudine - a avut loc un fel de explozie, urmată de acea zguduitură teribilă, echivalentă cu un cutremur de 5 grade pe scara Richter. Un alt efect al fenomenului a fost o perturbare a presiunii atmosferice, îndeajuns de puternică încât să poată fi detectată în Marea Britanie. Ulterior, s-a stabilit că forţa exploziei a fost echivalentă cu aproximativ 30 milioane de tone de trotil.
Ploaie neagră şi nori luminoşi
Imediat după explozie, unda de şoc a fost însoţită de un şuvoi de aer fierbinte, care a măturat dealurile, arzând vârfurile înalte ale coniferelor şi pornind incendii care au durat zile în şir. Copacii au fost doborâţi, iar colibele oamenilor au fost spulberate pur şi simplu de pe faţa pământului. Desigur, s-au înregistrat şi victime, oameni şi animale, însă numărul acestora a fost destul de mic. "Norocul", dacă se poate spune aşa, a fost că ciudatul fenomen s-a produs într-o zonă a lumii puţin locuită, fiind astfel evitată o catastrofă.
Acestea nu au fost singurele efecte. Mase întunecate de nori groşi s-au ridicat până la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska, dând apoi naştere unei ciudate ploi negre. Ore întregi după explozie, undele provocate de aceasta s-au propagat în toate direcţiile, fiind detectate la distanţe foarte mari.
De asemenea, la mari altitudini a fost observat un alt fenomen neobişnuit: nori argintii, masivi şi parcă aprinşi, care au luminat cerul până şi noaptea. Din Siberia şI până în Peninsula Scandinav, datorită prafului rămas suspendat în stratosferă după explozia puternică, lumina a fost atât de intensă în perioada următoare, încât se putea citi sau se puteau face fotografii chiar la miezul nopţii sub cerul liber. Europenii au putut vedea pe cer, vreme de câteva săptămâni, nori de praf şi acea neobişnuită luminozitate nocturnă care le dădea fiori.
Meteorit, cometă, OZN?
Dar ce a fost, totuşi? Ce anume a explodat? Pornind de la această întrebare, oamenii obişnuiţi şi-au lăsat imaginaţia să zburde, iar cercetătorii au început să caute explicaţii logice şi ştiinţifice. De-a lungul celor 100 de ani care au trecut de la producerea fenomenului Tunguska, au fost emise tot felul de ipoteze: a fost vorba de o explozie nucleară, o cometă gazoasă dezintegrată în atmosfera terestră, o gaură neagră sau impactul dintre planeta noastră şi o fărâmă de antimaterie, ori chiar dezintegrarea unei nave extraterestre.
Dacă s-ar fi petrecut în vremurile noastre, un asemenea evenimen, probabil că sute de jurnalişti din toată lumea ar fi asaltat "locul faptei", iar oamenii de ştiinţă s-ar fi întrecut să analizeze fiecare milimetru pătrat al zonei. Din păcate însă a fost vorba de începutul secolului XX şi de Siberia Imperiului Rus, astfel că vreme de peste 12 ani nimeni nu a dat importanţa cuvenită fenomenului Tunguska. Nimeni nu s-a dus acolo, nimeni nu a încercat să găsească o explicaţie ştiinţifică. Singurii care au călcat în regiune după explozia nemaivăzută au fost localnicii.
Expediţiile lui Kulik
Primul care s-a arătat interesat de acest eveniment şi care a organizat o expediţie în regiunea Tunguska, în 1921, a fost cercetătorul rus Leonid Kulik. Acesta a analizat iniţial varianta căderii unui meteorit, însă era intrigat de mărturiile martorilor, care pomeneau de o formă de tub a obiectului cosmic, fapt care nu prea corespundea cu traiectoria pe care ar fi putut-o avea un meteorit. Nici celelalte elemente descrise de martori, norii de fum ori flacăra ca o limbă bifurcată, nu sprijineau această ipoteză.
Cu greu, folosind articole din ziarele vremii şi depoziţiile celor ce asistaseră la eveniment (şi care de multe ori se contraziceau reciproc), Kulik a schiţat un "portret" al misteriosului obiect. Concluzia lui a fost că, dacă într-adevăr fusese vorba de un meteorit, fusese cel mai mare căzut vreodată pe Pământ. Mai rămânea de găsit locul impactului. Kulik a încercat apoi să convingă guvernul sovietic să finanţeze o nouă expediţie care să pornească în căutarea imensului bloc de fier venit din Univers.
Sub pretextul că descoperirea unei asemenea cantităţi de fier ar putea revigora economia naţională, cercetătorul a primit fondurile pentru o a doua expediţie, care a avut loc în 1927. Pornit la drum cu mare însufleţire, cercetătorul a avut parte de o mare dezamăgire odată ajuns în zona cu pricina: nu exista niciun crater care să sugereze prăbuşirea unui meteorit. În schimb, pe o rază de peste 35 de kilometri, copacii erau carbonizaţi şi culcaţi la pământ. Pe de altă parte, în mod incredibil, în locul în care se credea că avusese loc impactul, copacii rămăseseră în picioare, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Argumente pro şi contra
În anii care au urmat, tot mai multe elemente s-au strâns în aşa-zisul "dosar Tunguska". În primul rând, s-a stabilit că locul exploziei a fost undeva în bazinul râului Tunguska, însă cercetătorii s-au lovit de superstiţiile localnicilor, care au ascuns cu grijă, timp de mai mulţi ani, locul exact. Apoi, s-a mai stabilit că fenomenul fusese îndeajuns de puternic încât efectele sale să fie resimţite, într-un fel sau altul, pe o arie ce cuprindea aproape un milion de kilometri pătraţi. Iar de aici încolo, în privinţa obiectului sau obiectelor care au explodat, părerile au început să difere.
Alţi cercetători ruşi au încercat să explice diferit ceea ce se întâmplase în regiunea Tunguska în zorii zilei de 30 iunie 1908: unul susţinea că ar fi putut fi vorba de un "mănunchi" de meteoriţi, care se desfăcea pe măsură ce se apropia de Pământ, iar alţi doi au emis o ipoteză total diferită de a lui Kulik, şi anume că obiectul care a explodat nu era deloc un meteorit, ci o cometă alcătuită din gheaţă şi praf cosmic, fapt ce ar fi putut explica lipsa craterului şi a metalului la locul cu pricina. Nici această ipoteză nu a fost, însă, acceptată de specialişti, întrucât nu explica toate fenomenele care au însoţit explozia, respectiv unda de şoc si cutremurele puternice.
Varianta antimateriei
Teoriile avansate ulterior au devenit tot mai fanteziste. În anii '50-'60 au fost organizate noi expediţii de documentare şi cercetare în regiunea Tunguska, însă acestea au adâncit şi mai mult misterul, căci au fost descoperite sfere microscopice de sticlă, ce conţineau nichel şi iridiu în cantităţi însemnate. Unii specialiştii ar fi putut jura că acestea erau de origine extraterestră şi au ajuns acolo după prăbuşirea unui OZN! Evident, au apărut rapid şi scenariile despre nava extraterestră care ar fi putut avea o avarie şi s-ar fi prăbuşit în Siberia.
Alte ipoteze, mai recente, au luat în calcul varianta ciocnirii dintre Pământ şi o fărâmă de antimaterie, ori apariţia unei găuri negre chiar lângă platoul siberian. Potrivit fizicienilor care au încercat să lămurească fenomenul Tunguska, antimateria ajunsă în contact cu materia poate degaja cantităţi imense de energie, după care dispare fără nicio urmă, lucru care ar putea explica lipsa craterului şi a oricăror alte dovezi materiale de la locul exploziei. Minusurile acestei teorii: nu justifică luminozitatea sau aspectul tubular al fenomenului şi nici de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosferă.
În ceea ce priveşte ipoteza găurii negre, se presupune că aceasta ar fi străbătut planeta ca un proiectil, ieşind pe partea cealaltă şi pierzându-se apoi în Univers. Totuşi, spun aceiaşi cercetători, o gaură neagră ar fi lăsat în urmă o radioactivitate ridicată şi nu ar fi apărut sub forma pe care au raportat-o martorii.
O ipoteză bizară: bombă atomică
În fine, ultima dintre cele mai vehiculate soluţii la enigma Tunguska era cel puţin la fel de ciudată şi implica o bombă atomică. Această ipoteză a fost înaintată de un alt om de ştiinţă rus, Aleksandr Kazantev, care a vizitat Japonia imediat după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. La Hiroshima şi Nagasaki, locurile în care au avut loc cele două explozii nucleare, cercetătorul a descoperit numeroase elemente comune cu cele apărute imediat după fenomenul Tunguska - norii luminoşi, ploaia neagră şi, nu în ultimul rând, copacii rămaşi perfect drepţi chiar în zona unde a explodat bomba (aceasta explodase la 550 de metri deasupra solului, la Hiroshima). Dar cum ar fi putut exista şi exploda o bombă nucleară taman în Siberia începutului de secol XX?
Şi pe marginea acestei teorii au apărut argumente pro şi contra. Probele prelevate din solul şi vegetaţia din zonă nu prezentau urme de radiaţii. Pe de altă parte, o misterioasă epidemie, care se manifesta prin apariţia unor răni purulente, i-a lovit pe oamenii care locuiau pe o rază de circa 100 de kilometri de explozie, însă medicii ruşi susţineau că e vorba de o banală variolă, care afecta localnicii cu mult înainte de fenomenul Tunguska, şi nicidecum de expunere la radiaţii.
După toate aceste teorii şi ipoteze, fiecare cu argumentele sale, singura concluzie care se poate trage cu certitudine din toată această poveste este că enigma Tunguska a rămas nedezlegată până şi după 100 de ani, chiar dacă a fost cercetată de atâţia oameni de ştiinţă. Şi, probabil, va mai rămâne un mister pentru cine ştie cât timp.
Ar fi putut spulbera Sankt Petersburgul
Potrivit Guiness Book, dacă explozia din 30 iunie 1908 ar fi avut loc mai târziu cu 4 ore şi 47 de minute, din cauza mişcării de rotaţie a Pământului, ar fi distrus complet capitala imperiului rus, Sankt Petersburg. Sau, pe de altă parte, s-ar fi putut produce mult mai departe de Pământ şi ar fi trecut neobservată.
Românii au dezlegat misterul
Doi cercetători români, Ştefan Sgandăr şi Claudiu Sgandăr, susţin că au dezlegat "enigma Tunguska". Pe scurt, ei sunt convinşi că explozia ar fi fost provocată de un glob de plasmă... rupt din Soare. Aceştia sunt convinşi că această ipoteză răspunde la toate întrebările ridicate de-a lungul vremii de toţi prestigioşii oameni de ştiinţă. Traiectoria ciudată a corpului ar fi caracteristică fulgerelor globulare, iar sunetul puternic ar fi fost produs de contactul dintre uriaşul plasmoid ce se deplasa cu viteză supersonică şi atmosferă. De asemenea, susţin cei doi cercetători, plasmoidul se putea separa în două în timpul impactului, determinând acea "limbă de foc" bifurcată despre care povesteau martorii.
80 de milioane de copaci au fost distruşi în urma exploziei din regiunea Tunguska, fiind afectată o suprafaţă de 2.150 de kilometri pătraţi
Articol de Mădălina Kadar
Bombă atomică? OZN? Meteorit gigantic? Cea mai puternică explozie ...
7 mistere inca neelucidate
Dintre care:
Pe 30 iulie 
Fenomenul tunguska
În zorii zilei de 30 iunie 1908 , marinarii de cart de pe câteva nave care pluteau pe Oceanul Indian observara un obiect urias care descria o larga traiectorie pe bolta cereasca , îndreptându-se catre Asia . Caravanele care strabateau desertul Gobi si regiunile de nord-vest ale Chinei s-au oprit o clipa din drumul lor ; oamenii si-au ridicat privirile , surprinsi si înfricosati , la trecerea globului de foc , care (dupa calculele stabilite ulterior) probabil ca dezvoltase la suprafata sa o caldura de aproximativ 3000 °C .În satele si micile târguri din centrul Siberiei , oamenii au fost îngroziti de suieratul asurzitor al ciudatului obiect ceresc . La ora 7,17 , platoul siberian central , situat în apropiere de râul Tunguska Pietroasa s-a cutremurat sub impactul unei explozii atât de puternice , încât centrul seismografic din Irkutsk situat la aproape 900 km la sud , a înregistrat oscilatii de proportiile unui cutremur de grad înalt (4-5 Richter) .La impactul ciudatului obiect cosmic cu pamântul , tâsneste o uriasa jerba de foc apoi o unda de soc se propaga în aerul înconjurator, pâna la distante de 700-800 km. În acelasi timp , un suvoi fierbinte matura dealurile împadurite ale taigalei , arzând vârfurile înalte ale coniferelor si producând incendii care au durat zilz în sir . Mii de copaci sunt doborâti , colibe ale nomazilor sunt maturate pur si simplu de pe suprafata pamântului , se înregistreaza victime în rândul oamenilor si animalelor din împrejurimi . Rafalele de vânt care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au resimtit si în localitati situate pâna la o distanta de 600 km.Mase întunecate de nori grosi s-au ridicat pâna la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska , dând apoi nastere unei ciudate ploi negre .Vreme de ore în sir , undele provocate de explozie s-au propagat în toate directiile , fiind înregistrate la distante foarte mari , ca de pilda în Anglia , la Greenwich . La mari altitudini a fost de asemenea observat un fenomen neobisnuit , nori de argint , masivi , radiind o luminiscenta ciudata .Din Peninsula Scandinava si pâna în Siberia , lumina a fost atât de intensa în perioada imediat urmatoare încât a fost posibil sa se faca fotografii în miez de noapte . Vreme de câteva saptamâni , pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate nocturna care se manifesta pâna la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei.
Fireste ca astazi , dupa atâtia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie îl; constituie exploziile din era noastra atomica . În ciuda acestor elemente spectaculoase care prin însasi natura lor ciudata pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta , vreme de peste 12 ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic în istoria Terrei . Asa se face ca pâna la sfârsitul deceniului al treilea al veacului nostru , singurii care s-au încumetat sa se aventureze pâna la locul exploziei au fost crescatorii de reni tungusi si vânatorii . Primul care este interesat întradevar de acest fenomen si încearca sa organizeze o expeditie de documentare este cercetatorl rus Leonid Kulik , pe atunci în vârsta de 38 de ani . Kulik era intrigat mai ales de acea forma de tub prin care satenii descriau obiectul cosmic deoarece nu prea corespundea aspectului pe care îl putea avea un meteorit în traiectoria sa .De asemenea nici norii de fum si nici flacara ca o limba bifurcata nu aveau ce cauta în descrierea unui meteorit , în afara de cazul ca impactul provocase un incendiu de mari proportii in taiga , ceea ce iarasi era greu de presupus , având în vedere ca în acea perioada a anului solul mustea de apa si , practic , mare parte a regiunii se transformase într-o mlastina .
Facând cercetari în colectiile de ziare vechi , Kulik reusi sa schiteze un fel de portret al obiectului , desi majoritatea martorilor oculari se contraziceau sau chiar înflorisera declaratiile . Un lucru era sigur : daca fusese un meteorit , atunci acesta trebuie ca avusese proportii gigantice , era fara îndoiala cel mai mare meteorit cazut vreodata în Rusia si poate pe întregul Pamânt , caci altfel nu se pot explica puternicele cutremure înregistrate la acea data.
În anii care au urmat , dosarul Tunguska s-a îngrosat cu numeroase file noi . S-a stabilit ca puternica explozie a avut loc la nord-est de Kansk , undeva în bazinul râului Tunguska Pietroasa , desi aceste încercari s-au lovit de rezistenta unor localnici superstitiosi . În ochii tungusilor meteoritul era un obiect sacru si de aceea ei au ascuns cu grija , mult timp , locul în care a cazut .
Cercetarile efectuate au dus la concluzia ca efectele exploziei au fost vazute sau auzit pe o arie cuprinzând aproape un milion de kilometri patrati . A.Voznesenki credea ca explozia nu a fost produsa de un singur meteorit , ci mai degraba de un grup care pe masura ce înainta se desfacea din manunchi .
În februarie 1927 , Kulik porneste a doua expeditie si calatoreste pâna la 13 aprilie când observa primele semne ale exploziei de la 1908: de-a lungul vaii Makirta , cât vedeai cu ochii , malurile erau acoperite cu trunchiuri rasturnate de mesteceni si de pini doborâti de explozie . Pe masura ce grupul înainta spre nord-vest , numarul copacilor smulsi din radacini crestea , toti cu vârfurile îndreptate spre sud sau sud-est. Radacinile smulse din sol se înaltau monstruase , ramurile erau dezgolite de frunze . În general urmele aratau ca focul pornise subit , cu mare intensitate si pe o arie foarte larga . Cu cât se apropia mai mult de centrul exploziei , Kulik vazu cu uimire ca încep treptat sa apara , printre trunchiurile doborâte , copaci care ramasesera în picioare . Iar acolo unde, dupa calculele lui , trebuia sa se afle epicentrul impactului , nimeri într-o padure obisnuita pentru acea regiune , cu copaci având radacinile adânc înfipte în sol , numai ramurile fusesera smulse si scoarta jupuita de pe trunchiuri de parca era o padure de stâlpi de telegraf . Iata deci cum marele crater prezis de Kulik si alti cercetatori , pur si simplu nu exista . De asemenea si încercarea de a gasi unele fragmente meteorice s-a soldat tot cu un esec .
Prima parere diferita de a lui Kulik a venit în 1930 de la doi specialisti de prestigiu care au emis ipoteza ca obiectul cazut în taiga nu era meteorit ci o cometa alcatuita din corpuri gazoase , ceea ce ar explica de ce n-ar lasa urme metalice dupa caderea ei . În privinta fortei dezvoltate de explozie s-a opinat pentru 10-30 megatone TNT . Totusi , ipoteza cometei nu explica satisfacator toate fenomenele care au însotit marea explozie .
Peste aproape un deceniu , un prieten al lui Kulik emite o alta ipoteza , si anume ca meteoritul nu a explodat pe suprafata solului , ci în aer , deasupra oceanului .
Predecesorul lui Kulik , Aleksandr Kazantev , viziteaza Hirosima la scurt timp dupa iesirea Japoniei din razboi. Aici el descopera numeroase si uimitoare similitudini cu fenomenul Tunguska : padurea de stâlpi de telegraf( bomba explodase la 550 m deasupra solului) , norul negru , ploaia neagra , forta uriasa. Asadar explozia unei bombe nucleare în 1908 ??
Mai recent , oamenii de stiinta din numeroase tari au cautat o explicatie în domeniul fizicii teoretice . S-au conturat în aceasta privinta doua directii: marea explozie din taiga a fost provocata fie de un mic corp de antimaterie , fie de o asa-zisa gaura neagra .
Conform datelor fizicii teoretice , antimateria singura e stabila , dar în contact cu materia se anihileaza , degajând cantitati imense de energie si disparând fara a lasa nici o urma , ceea ce ar explica absenta craterului si materialului meteoric. Ce nu explica ipoteza este luminozitatea sau aspectul tubular si de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosfera .
În ceea ce priveste gaura neagra , se presupune ca aceasta a strabatut planeta ca un proiectil , iesind pe partea cealalta si pierzându-se în cosmos . Gaurile negre exista peste tot în univers , pot avea greutati de miliarde de tone si mase atomice ceea ce ar explica de asemenea absenta craterului. Totusi o gaura neagra ar fi lasat în urma o radioactivitate ridicata , nedescoperita însa de nimeni si nici ea nu explica forma obiectului .
În ultimii ani unii autori au reluat ipoteze mai vechi , presupunând ca a fost vorba chiar de o nava cosmica cu o grava avarie la motoare ce s-ar fi prabusit în acel loc .
Fiecare dintre aceste ipoteze are argumente pro si contra , asa ca iata-ne la sfârsitul deceniului al 9-lea ajunsi acolo de unde plecasem. În ciuda faptului ca s-a bucurat de atentia unora dintre cei mai prestigiosi oameni de stiinta , marea explozie din regiunea Tunguska ramâne totusi o enigma .
Iluminatii din Ivanda: Fenomenul TUNGUSKA
COMENTARIUL MEU:
O ipoteză. Să fi fost un fulger globular uriaş, format deasupra Oceanului Indian şi dus de curenţi în Siberia? Care a explodat. MAI MULT CA SIGUR!
O ipoteză. Să fi fost un fulger globular uriaş, format deasupra Oceanului Indian şi dus de curenţi în Siberia? Care a explodat. MAI MULT CA SIGUR!
Savin BADEA
FULGERUL GLOBULAR
Enigma sferelor de foc
Autor: Camelia ONCIU
Data publicarii: 02/09/2006
Pe linga fulgere, trasnete si tunete, fenomene cu care sintem obisnuiti, pe Terra apar si fulgerele globulare, discuri de foc cu un comportament ciudat
 |
Pe suprafata Pamintului se produc anual aproximativ 16 milioane de furtuni cu descarcari electrice. Pe linga fulgere, trasnete si tunete, fenomene cu care sintem obisnuiti, apar si fulgerele globulare, discuri de foc cu un comportament ciudat. Deseori sint asociate cu OZN-urile. Fulgerul globular a dat multa bataie de cap oamenilor de stiinta, in incercarea de a gasi o teorie satisfacatoare care sa explice formarea, structura si miscarea lui. Anul acesta, s-a reusit reproducerea lui in laborator. Dar sintem inca departe de a sti totul despre fulgerul globular. Misterioasele aparitii incandescente continua sa ne dea fiori si sa provoace lumea stiintifica.
Ghici ce vine pe horn?
In ultimii 300 de ani, de cind se studiaza fulgerul globular, aceasta rara manifestare a electricitatii naturale, au fost adunate mii de marturii si au fost publicate sute de descrieri amanuntite ale acestui fenomen. Cu toate acestea, globul de foc e si azi una dintre cele mai mari enigme ale naturii. In 1852, la citeva clipe dupa ce a auzit un zgomot ca de tunet, un parizian a vazut cum, din semineul apartamentului sau, a tisnit o minge de foc care s-a rostogolit spre el „ca o pisica". Barbatul s-a ferit, tragindu-si picioarele. Sfera s-a dus spre mijlocul camerei. Desi stralucitoare, nu emana caldura perceptibila. Mingea de foc s-a inaltat putin, a pornit inapoi spre punctul din care se ivise, apoi a luat-o in sus pe cosul semineului, explodind la iesirea in aer liber.
Musafirul aerian
Pilotul Valentin Akkuratov, intr-o zi a lui februarie 1946, s-a trezit cu o sfera orbitor de alba in carlinga. Se misca lin, de-a lungul peretelui. Apoi s-a apropiat de fata pilotului, pulsind. Pilotul n-a simtit decit o usoara intepatura in cap. Schimbindu-si culoarea in verzui, sfera s-a dus in cabina de radiotelegrafie si s-a cuibarit sub scaun unde a explodat cu zgomot puternic. Picioarele metalice ale scaunului s-au topit si a izbucnit un mic incendiu. Nimeni n-a patit nimic. Nu s-a putut explica cum a patruns sfera de foc intr-o incinta perfect etansa. In 1977, la Moscova, intr-o scoala, un fulger globular portocaliu cu diametrul de 5 cm a gaurit sticla ferestrei si s-a dizolvat imediat dupa aceea. Gaura parea facuta cu un fascicul laser.
Efecte benefice
Australianul John Barry se grabea sa inchida ferestrestrele cind o sfera luminoasa de marimea unei mingi de handbal a patruns pe usa principala in casa. Era incandescenta si vibra, scotind un sunet usor, de frecventa inalta. A plutit de-a lungul scarilor catre etaj unde se afla dormitorul mamei lui John si a iesit pe geam. A dereglat televizorul, care si-a pierdut imaginea pentru scurt timp. Mama lui Barry, care suferea de multa vreme de reumatism si de-abia putea merge, in urma acestei neobisnuite vizite, s-a simtit mult mai bine, durerile au incetat si ea si-a putut relua treburile in gospodarie. O femeie din Texas s-a trezit si ea cu un glob luminos in sufragerie. Dar trecerea lui n-a avut efecte placute. In urma lui, florile din jardiniera pareau arse.
Bile ucigase
Mai dramatice sint marturiile persoanelor care au avut o interactiune fizica cu mingile de foc. La 8 august 1975, in timpul unei furtuni, o englezoaica a fost lovita de un fulger globular de 10 cm in diametru, inconjurat de un halou. I-a provocat o arsura de gradul I la mina stinga cu care incercase sa-l indeparteze. O rusoaica a avut curajul sa loveasca cu palma sfera care plutea linga intrerupator. Sfera s-a descompus in altele mai mici, care au cazut pe podea. „Abia atunci m-am speriat. Mina imi era arsa pina la os. Pielea de pe degete se innegrise", a marturisit ea. Un alt caz dramatic este cel al unor alpinisti, in 1978, in Caucaz, la 3.900 metri altitudine. Sfera luminoasa a intrat in mai multi saci de dormit, ranindu-i pe alpinisti. Nu au suferit arsuri, ci bucati intregi de muschi le-au fost smulse de pe os. Unul dintre alpinisti a murit, ceilalti aveau cite 7-8 astfel de rani.
Mingi care explodeaza
In vara anului 1978, la Habarovsk (Rusia), un fulger globular cu diametrul 1,5 m a stat aproximativ un minut deasupra unei cladiri, dupa care a explodat, distrugind firele electrice pe o raza de 150 m si lasind un crater cu diametrul de 1,5 m si adinc de 25 cm. Familia Ellison din Noua Zeelanda, in urma unei astfel de intilniri, a ramas fara casa, iar un membru al ei a pierit in incendiu. Cei doi baieti ai familiei, au deschis geamul sa poata vedea mai bine mingea de foc. In citeva secunde, perdelele au luat foc, apoi intreaga casa. O alta relatare spune ca un fulger globular a fost zarit pe o autostrada rostogolindu-se si sarind, lasind in urma gropi de un metru si jumatate in diametru. De unde o forta atit de puternica intr-o minge de foc? La aceasta intrebare, oamenii de stiinta au tot cautat raspunsuri.
Ipoteza bilelor de plasma
Globurile de lumina incandescenta sint cunoscute inca din evul mediu. In contemporaneitate, ele au fost asociate fenomenului OZN, datorita miscarilor nerectilinii. Exista mai multe teorii asupra naturii fulgerelor globulare. Cea mai populara dintre ele spune ca sint niste bile de plasma care ramin concentrate la un loc datorita cimpurilor magnetice autogenerate. Plasma este un gaz de molecule ionizate si electroni. Teoria arata ca, pentru ca o asemenea bila de plasma sa poata exista, ar trebui sa fie extrem de incinsa, iar particulele sa se miste foarte repede. Insa, datorita faptului ca gazul fierbinte este mai usor decit cel rece, o asemenea bila de plasma s-ar ridica in atmosfera extrem de repede. Iar acest lucru nu se observa in cazul fulgerelor globulare. Au fost vazute coborind, nu urcind.
Particula sau unda electromagnetica
Revista „Nature" prezinta ipoteza formulata de doi cercetatori din Noua Zeelanda. John Abrahamson si James Dinniss sint de parere ca etericele mingi de foc nu ar fi altceva decit siliciu aprins. In timpul furtunilor puternice, fulgerele care lovesc pamintul ridica in aer o pulbere fina de particule de siliciu. In prezenta oxigenului si a carbonului, intre particulele microscopice de siliciu se formeaza o retea densa de micro-filamente ce emit lumina. In mod natural, reteaua astfel formata ar lua o forma sferica. P.L. Kapitza, in 1955, lansa teoria electromagnetica: fulgerul globular apare la interferenta unor unde electromagnetice ce provin dintr-o activitate electrica prezenta in decursul unei furtuni. Kapitza a presupus ca durata lunga a mingii de foc se datoreaza unei „fintini" de energie exterioara si a sugerat ca ar putea fi vorba de unde electromagnetice stationare intre nori.
Produse nucleare?
Teoria microfurtunilor (E.L. Hill, 1960) sustine ca fulgerul ce precede fulgerul globular produce o separare a sarcinilor negative (electroni) si pozitive (ioni) care au fost capturate si transportate de pulberi si aerosoli atmosferici. Teoria nucleara a lui M.D. Altschuler (1970) presupune ca, in timpul unei furtuni, fulgerele liniare pot disocia moleculele de apa, iar protonii care rezulta pot da nastere reactiilor nucleare cu O2 si N2. Acest lucru ar explica viata lunga a fulgerului globular. Teoria bozonilor formulata de catre G.C. Dijkhuis (1980), considera ca se creeaza o regiune de plasma in atmosfera prin intermediul unui curent electric cu impulsuri. In stare de plasma, electronii sint suficient de legati intre ei pentru a da nastere unei stari stationare a plasmei, adica fulgerul globular.
Cit o portocala
Fulgerul sferic e glob de foc de culoare alb-albastruie, portocalie, galbena, rosie, roz, gri. Marimea si forma poate varia de la dimensiunea unei portocale la cea a unei mingi de volei sau chiar mai mare, media fiind de 20 cm in diametru, iar forma poate fi regulata (ovala, cilindrica, inelara) sau neregulata (ca o para, flacara sau pata de cerneala). In 6% din cazuri s-au inregistrat variatii de forma, cu un halou transparent, cu coada, cu filamente in miscare in interior. Marginile sint usor estompate si uneori e vizibil un nucleu mai clar. Luminozitatea medie e comparabila cu cea a lampilor de 100W. Astfel, sint vizibile chiar si la lumina zilei. In mod obisnuit luminozitatea sferelor ramine constanta in timpul aparitiei, dar scade in timpul fazei de disparitie. Viteza lor e de ordinul a citiva m/s.
Fulgerul din cada
Foarte rar provoaca senzatie de caldura. Totusi, exista rapoarte despre fulgere globulare care au ars suri si au topit cabluri electrice. Intr-un raport gasit la McNally (1966) se descrie un fulger globular care a lovit un bazin de apa producind un zgomot „ca si cum ai pune o bucata de fier incandescent in apa". S-a mai raportat si un miros distinct ce insoteste fulgerul globular, descris ca fiind intens si respingator, asemanator cu sulful arzind sau ozonul. Mingile de foc sint atrase de obiecte metalice, liniile telefonice, garduri de sirma. Cind se ataseaza de obiecte metalice, se misca de-a lungul acestora. Apar la citiva metri de pamint simultan cu descarcarea electrica dintre nor si pamint. Altele au fost observate atirnind in aer sau cazind din nori spre pamint. Uneori apar ca invirtindu-se, rotindu-se, sarind, mergind in zig-zag sau vibrind atunci cind se deplaseaza. Fulgerele globulare se asaza pe obiecte. Nu se ridica. Unii cred ca sferele luminoase miscatoare sint ghidate de cimpul electric fapt care poate explica atractia lor pentru conductori. Se pot misca si impotriva vintului dind impresia ca ar fi de origine artificiala.
Pe vreme buna sau furtuna
Intr-un mare procent din cazuri, aceste mingi patrund in cladiri prin ferestre, usi sau hornuri. Sint rapoarte care afirma ca iau nastere in clipa cind se da un telefon. Pot exista in orice spatiu inchis metalic, chiar si in interiorul avioanelor. Exista mai mult de 2.000 de observatii facute de piloti si de specialisti care cunosc cerul. Se pot materializa oriunde si pot trece prin orice obstacol. In 52% din cazuri, fulgerele globulare au fost observate in interiorul incintelor, 24% pe strada si doar 1% deasupra norilor. Comportamentul lor e imprevizibil. Datorita acestor performante, multi pot crede ca fulgerul sferic e o structura inteligenta. Fenomenul apare, de obicei, in timpul sau imediat dupa o furtuna cu tunete si fulgere. In majoritatea cazurilor (70%), apare dupa un trasnet. La rusi, 89% din cazuri s-au semnalat in timpul furtunilor si 10% pe cer senin. La japonezi, doar 2,5% din fulgere au aparut in timpul furtunii. Luna preferata a fulgerelor globulare este iulie, urmata de august. Cele mai putine apar in noiembrie. In timpul iernii, sint aproape inexistente. Intervalul in care s-au inregistrat cele mai multe aparitii este intre orele 12 si 15.
Disparitii explozive
Un fulger globular poate disparea in tacere, cu un zumzet usor sau cu o explozie violenta. Stingerea lui este de obicei brusca, exploziva (60% din cazuri), putind produce deteriorari ale obiectelor din jur. Dupa disparitie, in aer poate ramine un miros caracteristic de ozon, sulf sau oxid de azot. Uneori s-a inregistrat prezenta reziduurilor solide a caror origine si natura nu e foarte clara. Una dintre problemele care nu au fost inca rezolvate satisfacator e intelegerea modului in care fulgerele globulare pot sa traiasca atit de mult. Odata cu cresterea diametrului, creste si durata vietii unui fulger globular. In general, traieste mai putin de 5 secunde, dar s-au inregistrat si cazuri de mai mult de 3 minute. Majoritatea celor aproximativ 10.000 de cazuri de observatii ale fulgerelor globulare e de origine rusa. Sint observatii mai ales cu caracter vizual, avind in vedere imprevizibilitatea fenomenului.
Sfera artificiala
Pina acum, incercarile de a reproduce fulgere globulare in laborator fie au esuat, fie au generat numai rezultate vagi. Cercetatorii istraelieni au reusit recent sa recreeze asemenea bile de foc in conditii controlate in laborator. Ei cred ca fulgerul globular este o combinatie de torta si bec cu halogen. Eli Jerby si Vladimir Dikhtyar de la Universitatea din Tel Aviv au folosit o „foreza cu microunde". Dispozitivul este similar unui cuptor obisnuit cu microunde de 600 de wati, cu singura exceptie ca intreaga putere este concentrata in numai un centimentru cub. Au indreptat microundele catre interiorul unui substrat de sticla, siliciu, germaniu, oxid de aluminiu si alte ceramice. Energia microundelor a produs o zona fierbinte in substrat, iar apoi, pe masura ce oamenii de stiinta au ridicat foreza din solid, zona fierbinte a fost ridicata si ea in atmosfera. Picatura fierbinte a devenit, in mod spontan, datorita interactiei cu oxigenul, o bila de foc de aproximativ 3 centimetri care a rezistat citeva zeci de milisecunde. „Bila de foc arata ca o meduza incinsa, zbatindu-se in aer", a spus Jerby. Prin urmare, au reusit sa creeze un fulger globular in miniatura.
Misterul ramine
„Abilitatea noastra de a genera asemenea bile de foc intr-o maniera sistematica poate conduce la diverse tehnici de a sintetiza bile de foc din diferite materiale", explica Jerby. El spera chiar ca aceste mingi de foc sa aiba aplicatii practice in depunerea de straturi subtiri sau producerea de energie. Fulgerul globular ar putea functiona in laborator ca instalatie in care sa se realizeze procese de fuziune nucleara. Si-ar gasi aplicatii in economie, industrie, uz casnic (incalzire, de exemplu). Dar, desi acum poate fi creat in laborator, si sperantele oamenilor de stiinta sint foarte mari, deocamdata bila de foc ramine inca un mister nedezlegat. De existenta fulgerului globular unii oameni de stiinta se indoiesc chiar si in zilele noastre. Obiectiile scepticilor sint foarte asemanatoare cu argumentele acelora care contesta relatarile despre farfuriile zburatoare. Dovezile sint neconcludente, majoritatea, daca nu chiar totalitatea fotografiilor sint indoielnice, si nici o teorie stiintifica logica nu poate da o explicatie plauzibila fenomenului.
Fel si fel de fulgere
In natura, s-au observat mai multe forme de fulger si anume: fulger globular, fulger fierbinte (heat lightning), fulger margica, fulger foaie, fulger tacut, fulger negru, fulger funda, fulger colorat, fulger tubular, fulger cu meandre, fulger stratosferic, jeturi rosii, jeturi albastre, „spiridusi". Fulgerul fragmentat intr-o serie de formatiuni mici sferice luminoase, ce par insirate pe un fir, se numeste fulger perlat si este considerat o forma intermediara intre fulgerul obisnuit si cel globular.
Savantii si fulgerele
Natura electrica a fulgerului a fost dovedita de catre M. V. Lomonosov si Benjamin Franklin. Primul a descoperit ca in atmosfera exista electricitate chiar si atunci cind timpul este frumos. Ideile lui stau si astazi la baza teoriilor care explica electricitatea in atmosfera. Franklin a fost primul care a conceput un experiment care a dovedit natura electrica a fulgerului. A presupus ca norii sint incarcati cu sarcini electrice, deci fulgerul trebuie sa fie tot de natura electrica. A experimentat mai intii cu ajutorul unui zmeu. In timpul unor descarcari electrice din Pennsylvania, in anul 1752, cel mai faimos zmeu din istorie a zburat cu scintei. Primul care a studiat serios fulgerul a fost F. Arago (1786-1853), in cartea „Furtuni si fulgere" in care vorbeste si despre fulgerul globular. In 1753, Richmann a reusit, involuntar, sa reproduca in laborator o sfera de lumina, probabil primul fulger globular artificial din istorie. In 1952, savantul suedez Benediks a publicat o lucrare in care spunea: „Inainte de toate, denumirea de fulger globular nu e exacta. Ar fi mai corect sa fie denumit glob fulgerator, deoarece nu e deloc un fulger".
Cifre fulgeratoare
- Fulgerul liniar poate avea o lungime de 1-3 Km si poate dura citeva sutimi de secunde.
- In fiecare minut, globul pamintesc este lovit de aproximativ 1.800 trasnete.
- In fiecare zi, trasnetul omoara, pe intreg globul, 20 de persoane si raneste 80.
- Probabilitatea medie de a observa un fulger globular in timpul unei vieti medii de 80 de ani e de 0,63%.
- In fiecare secunda, izbucnesc circa 100 de fulgere liniare.
- S-a calculat ca exista 4 fulgere globulare la fiecare fulger liniar.
- Un fulger are intensitatea curentului de 10-20 KA si tensiunea electrica de 30-200 MV.
- Doar 1% din populatia Pamintului a vazut un fulger globular.
- Cel mai mare fulger globular cunoscut este de aproape doi metri in diametru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)