Îl preţuieşte şi Dumnezeu - de-aia ni l-a luat!
Maestre Împărate Adrian,
POEŢII NU MOR NICIODATĂ! -
Tu vei rămîne marele titan
Prin viaţa ta, prin opera ta toată.
Am publicat, cîndva, într-un ziar,
O poezie despre Eminescu,
Şi-alăturat, un titlu exemplar,
Mă-ncorona POET cu tot firescul:
"Vai! Omenirea va pieri concret -
Chiar dacă-n veci ar fi să dăinuiască -
Cînd va muri şi ultimul poet,
Cel hărăzit prin vers s-o înflorească."
De-a pururi României fiu şi zeu,
Tu, liră-n flăcări - viu - înflăcăratul, -
"Pînă la capăt cu Poporul Meu!" -
Nu Rege-al Poeziei, ci-Împăratul!
Bolnav de ţară, nu închipuit,
Ai vrut să o conduci ca Preşedinte,
Dorindu-i fericire, tu, un mit,
Dar ai împărăţit peste cuvinte.
Acelaşi vis neîmplinit regret... -
Tu, peste Preşedinţi te-nscrii în astre
Şi vei rămîne Marele Poet,
Tu, Împăratul Poeziei Noastre!
Vei sta lîngă Luceafărul Etern,
"Poet de curte", cum ţi-a zis Poporul,
Căci l-ai cîntat pe Omul Ţării, ferm,
Tu, lui opusul, lui sfătuitorul.
Şi ce dreptate aţi avut în tot!
Cu "FLACĂRA", hrănind o naţiune,
Cu cîntec şi cu vers, eu te socot
Eroul României, OM-MINUNE!
Savin BADEA
