Dante ALIGHIERI - "DIVINA COMEDIE":
PROLOG LA "DIVINA COMEDIE" - Savin BADEA
INFERNUL 1 (D) - Savin BADEA
PURGATORIUL 1 (D) - Savin BADEA
PURGATORIUL 2 (D) - Savin BADEA
CRAIOVA - ORAŞUL LUI DANTE
AROGANŢA LUI DANTE
PROLOG LA "DIVINA COMEDIE" - Savin BADEA
Urmînd exemplul celorlalţi traducători ai Divinului Dante, am găsit de cuviinţă să dau în vileag "cum de-am ajuns să îl iubesc" (şi) pe Dante, mai ales traducîndu-l.
La liceu, în clasa VIII-a, studiind Teoria Literaturii (aşa se numea Limba Romănă, în acel stadiu de studiu), am învăţat despre epopee şi, dintre toate, ocolindu-i pe Homer şi Virgiliu, am apucat să citesc, mai întîi, "Divina Comedie" a lui Dante ALIGHIERI. Să fiu sincer, n-am înţeles mare-brînză, ba , de rîsul lumii, mi-au plăcut mai mult ilustraţiile (maronii) ale lui Gustave DORE, care însoţeau acea ediţie a traducerii lui Coşbuc. Totuşi, prima influenţă "infernală" (căci de "Infernul" nu trecusem cu cititul) a fost că am scris o poezie cu" terţine în cascadă", ceva epic, o poveste din al doilea război mondial. Cele relatate mai sus s-au petrecut în toamna lui 1956, cînd habar n-aveam de evenimentele din Ungaria. Aveam 14 ani şi mai bine şi visam să fi fost eu autorul traducerii.
Trădînd vocaţia mea poetică, am ajuns inginer, absolvent al Institutului de Mine din Petroşani, secţia Preparare. În timpul liber mai citeam cîte o carte, mai ales poezie, cîteodată şi epopee, dar fragmentar, şi, din cînd în cînd, mi-aduceam aminte de Dante şi de "Ţiganiada" lui Ion BUDAI-DELEANU. Cînd luam de la bibliotecă o "Divina Comedie" nimeream o altă ediţie şi alt traducător. De înţeles nu prea înţelegeam, căci mi-era lene să mă aventurez şi în citirea notelor din subsol, a comentariilor. Schimbînd traducătorul, mă gîndeam că voi înţelege SF-ul lui Dante, dar lenea mea era greu de înfrînt. Nici Coşbuc, nici Eta Boeriu şi nici Cifarelli nu m-au ajutat să trec de primele 5-6 cînturi din fiecare cantică (Infernul, Purgatoriul şi Paradisul). De ciudă, ajunsesem la superstiţia că mă va bate Doamne-Doamne dacă nu reuşesc să citesc toată epopeea.
Pînă într-o zi, cînd năzdrăvanii miştocari Mircea BADEA şi ORESTE, la Antena 1, l-au invitat într-o noapte pe italienistul oltean Alexandru BALACI, care ne-a povestit despre performanţele românilor care l-au tradus pe Dante: locul I în lume şi cea mai bună traducere din lume (a lui George COŞBUC).
Între timp mă "împrietenisem" şi cu "Ţiganiada", după ce reuşisem, tîrîş-grăpiş să citesc "Levantul" lui Mircea CĂRTĂRESCU. Ba, mai mult, "reuşisem" să să scriu două cîntece şi un sfert din "Şatra", modernizarea "Ţiganiadei", şi ajunsesem la un sfert şi mai bine în prelucrarea fabulelor esopice (ocupînd nesperatul loc 2 în lume, în această privinţă, în 2 variante, înaintea lui La FONTAINE - evident, ca număr de fabule esopice). "Stimulatorii" mei au fost Mircea CĂRTĂRESCU şi, respectiv, Jean de La FONTAINE.
Aşadar, cele afirmate de Alexandru BALACI m-au determinat să recitesc "Divina Comedie" (toată). Mi-am vîndut "acţiunile" de la SIT OLTENIA şi cu ce bani am luat pe ele mi-am cumpărat ediţia POLIROM, varianta COŞBUC. Apoi am început o adevărată vînătoare după capodopera lui Dante, încît azi am aproape "toată colecţia românească". Sătul de citit, am trecut la faza a doua, copiind (ca şi în cazul operei lui Adrian PĂUNESCU) cînturi întregi, spre exemplu, cîntul 1, l-am copiat astfel, încît pe o singură pagină încăpea o singură terţină, dar de la 8-9 traducători şi din original (nu aveam, atunci, variantele Marian PAPAHAGI, George PRUTEANU, Răzvan CODRESCU şi... eu). Căderea "Gemenilor" din New York m-a găsit la biblioteca AMAN din Craiova, unde transcriam din George BUZNEA şi Ion HELIADE-RĂDULESCU. Cu această transcriere antologată aveam premoniţia acestui blog sau altfel spus experienţa aceea mi-a dat ideea acestui blog - "gînd la gînd cu bucurie" cu ideea lui Dan C. MIHĂESCU de "demonstraţie de... traductologie comparată".
De la experimentul antologic la traducere n-a fost decît un pas: cu dicţionarul, avînd 9 traduceri înainte şi 3 exemplare originale, am făcut 4 eforturi pentru cîntul I: o traducere liberă (ca urechistul, nu ca notistul); o traducere "aleatorie" (ca toţi ceilalţi traducătotîri români), în care rima feminină şi masculină "se împerechează" anapoda, la voia întîmplării; o traducere strictă, respectănd locul unde "cad" rimele masculine în original - endecasilabul predomină circa 95%; şi o traducere cu "rime alternante", în care se perindă, "ca binele şi răul", pe rînd, rimele feminine şi rimele masculine - endecasilab şi decasilab - variantă care conferă o muzicalitate deosebită versurilor - care muzicalitate, nu ştiu, iertaţi-mi lipsa de modestie, nici la Dante să existe: asta este "găselniţa mea" ("invenţia mea culturală"!).
Am reuşit decăt 7 cîntece "infernale" (în 1-4 variante) şi primele 2 "purgatorice" (în total 9). Concomitent m-am apucat şi de repovestirea în proză (tot în 4 variante, din ce în ce mai scurte). Nu m-am ocupat de note şi de alte explcaţii, ca toţi ceilalţi. A fost "o joacă de copil", pentru un vis nutrit de la... 14 ani!
Şi iată-mă "pe post de italienist", făcînd literatură comparată. Fără să ştiu o boabă italiană! Aşa a fost şi COŞBUC la început... Doamne-ajută, să continui!
Tot aşa voi face şi pentru fabulele esopice (locul II mondial obligă!), pentru Psaltirea în versuri , pentru "Şatra", modernizarea "Ţiganiadei" şi pentru "Cîntarea Cîntărilor": antologii electronice.
Am mai rămas (din 13) 3 - George PRUTEANU*, Răzvan CODRESCU şi Savin BADEA.
Pentru toţi 3 şi pentru înaintaşii noştri am făcut acest blog , cerîndu-le celor doi tovarăşi ai mei mai întîi permisiunea. Şi pentru Dumneavoastră, dragi Cititori. Cine se mai înhamă la acest "car" ? - la CARTEA CĂRŢILOR traducerilor româneşti din "DIVINA COMEDIE" de Dante ALIGHIERI. Cu drag, Savin BADEA
* - între timp, George PRUTEANU a murit...DANTE ALIGHIERI - "DIVINA COMEDIE"
Ludovoco ARIOPSTO - "ORLANDO FURIOSO":
Daţi click!:
Jorge Luis BORGES - ARIOSTO ŞI ARABII
ORLANDO NEBUNUL - PREFAŢĂ
ORLANDO NEBUNUL - CÎNTUL I - PROZĂ (TOT)
ORLANDO NEBUNUL - CÎNTUL 1 - VERSURI (TOT)
Încerc aceste traduceri, cu gîndul:
1) la mama mea, purtînd acelaşi nume ca şi eroina din epopeea lui Ariosto - ANGELICA -
2) şi la prietenul meu RINALDO, coleg la 3 şcoli -
pentru eterna lor pomenire.
Îi dedic traducerea în proză şi îi mulţumesc, pe această cale, angelicei fete din fotografie, Domnişoarei Mihaela PĂTRUŢ - cea care, cu amabilitate şi promptitudine, mi-a făcut rost de cartea cu epopeea în italiană, ediţia 1959, copia ediţiei din 1943.
Savin BADEA
VIZITAŢI BLOGUL:
