CRAIOVA - ORAŞUL LUI DANTE

CRAIOVA - ORAŞUL LUI DANTE

DANTE ALIGHIERI - "DIVINA COMEDIE"

Traducătorii români ai epopeei: Maria CHIŢU, Nicolae GANE, Ion HELIADE-RĂDULESCU, George COŞBUC, Alexandru MARCU, Ion A. ŢUNDREA, Eta BOERIU, George BUZNEA, Giuseppe CIFARELLI, Marian PAPAHAGI, George PRUTEANU, Răzvan CODRESCU şi Savin BADEA. Alţii: George COŞBUC, Ramiro ORTIZ, Alexandru BALACI, Alexandru DUŢU, Titus PÎRVULESCU, Horia-Roman PATAPIEVICI etc. au comentat subtilităţile operei. Acest blog este o antologie a tuturor traducerilor româneşti. Savin BADEA

"Prin traducătorii "Divinei Comedii", România ocupă primul loc în lume în această privinţă, iar George COŞBUC a reuşit cea mai bună traducere din lume." Alexandru BALACI.

"Oraşul Craiova ocupă un loc aparte în destinul românesc al lui Dante."- Răzvan CODRESCU

"Demonstraţie de... traductologie comparată." - Dan C. MIHĂESCU

Text preluat din descrierea titlului acestui blog.

(9) Orasul Craiova ocupa un loc aparte in destinul românesc al lui Dante. Aici au aparut, in 1883 si 1888, primele „traductiuni” integrale ale Infernului si Purgatoriului (Maria P. Chitiu); aici au aparut, intre 1932 si 1934, cele trei volume ilustrate ale traducerii in proza a lui Alexandru Marcu; aici, la Editura Ramuri, in 1945 sau 1946, a aparut traducerea in versuri a Infernului – pe care regret ca nu o cunosc direct (preiau indatorat cele citeva informatii colportate pe internet, in special de catre d-l Alexandru Laszlo) – realizata de I. A. Tundrea (medic interbelic mort spre sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, caruia inteleg ca in 1999, la peste o jumatate de veac de la moarte, i-a aparut, prin efortul urmasilor, si traducerea româneasca integrala a Divinei Comedii, dar la... Editura Medicala din Bucuresti si intr-un tiraj „confidential”); in fine, tot aici avea sa apara, la 35 de ani de la moartea traducatorului, versiunea modesta, dar induiosatoare a sirguinciosului Cifarelli. (Subliniere: Savin BADEA) Text de Răzvan CODRESCU (extras)

Trei traducători romăni sînt craioveni: Maria CHIŢU, Alexandru MARCU şi Savin BADEA. Ion A TUNDREA si-a publicat traducerea la Craiova.

Dan C. Mihăilescu, "Pe ce filme trăim. Cărţile lui 2007" (în Idei în Dialog, anul IV, nr. 1/40, ianuarie 2008, p. 7, rubrica "Viaţa literară")
În materie de traduceri, am intrat, cred, cu toţii, în 2007 cu o (neplătită) datorie de onoare faţă de Infernul lui Răzvan Codrescu. Nu ai parte în fiecare an de o nouă versiune dantescă, astfel încît am aşteptat – zadarnic – douăsprezece luni ca un italienist să facă o zdravănă demonstraţie de traductologie comparată, punînd alături măcar cîteva terţine în varianta Codrescu faţă de Eta Boeriu, Coşbuc, Papahagi, Alexandru Marcu, mă rog, aşa cum cere blazonul meseriei. Acum, la celălalt capăt de an, e de deplîns aceeaşi tăcere în cazul Cărţii Psalmilor, versiunea Şerban Foarţă...

(Dan C. Mihăilescu a prezentat sumar noua traducere şi la PRO TV, în cadrul emisiunii „Omul care aduce cartea”, luni 7 ianuarie 2008) (subliniere - Savin BADEA)

Text preluat de pe:

Blogul lui Razvan Codrescu

PURGATORIUL 2 (D) - Savin BADEA

PURGATORIUL 2 (D) - Savin BADEA

PURGATORIUL - CÎNTUL IIVarianta D (cu rime alternante)

UN PSALM ŞI O CANŢONĂ
Cînd Israel, cel din Egipt sosit…
Amoru-n minte-mi sună idiot.
Dante, Virgiliu, Casella, Cato, Îngerul-cîrmaci, Ceata de umbre.
133 versuri.
1. Dimineaţa zilei a patra. (1-9)
2. Îngerul lui Dumnezeu (luntraşul-cîrmaci). (10-54)
3. Sufletele nou sosite. (55-75)
4. Casella. (76-117)
5. Reapariţia lui Cato. (118-133)

1. Dimineaţa zilei a patra. (1-9)
1
Acum ajunse soarele în zare
pe-un cerc meridian pe care-i pus
Sionul la zenit, maxim în care 3
2
şi noaptea cade-n punctul ei, opus ;
ieşind din Gange – negura-i lungită
descumpănind cîntarul, spre apus; 6
3
aşa şi alba, rumena-nroşită,
frumoasa Auroră a pălit,
portocalie şi îmbătrînită. 9
2. Îngerul lui Dumnezeu (luntraşul-cîrmaci). (10-54)
4
Mergeam de-a lungul mării, om grăbit,
împins de gînduri şi de rostul vieţii,
de inimă, cu trupul parcă-oprit. 12
5
Şi cum, la începutul dimineţii,
peste cîmpia mării, la apus,
se-arată Marte roş în pîcla ceţii, 15
6
la fel, pe mare, se ivi de sus –
vedea-o-aş iar ! – lumină în risipă
şi iute rău, cum alte zboruri nu-s. 18
7
Şi eu, cel care n-o privii o clipă,
ca să-l întreb pe-ndrumătorul meu,
cam ce-i, mai strălucit, ce se-nfiripă ; 21
8
văzui de-a laturi, purul curcubeu :
c-un alb pe alb ; subt el alt alb, mai mare,
c-un licăr similar, crescendo, bleu. 24
9
Maestrul nu riscă vreo cuvîntare,
pînă ce albul aripi n-a crescut,
din care lopătarul sfînt apare ; 27

10strigă : « - Pleacă-ţi genunchii ! » şi-am căzut.
“E Îngerul lui Dumnezeu – tu-l roagă,
cu-mpreunate mîini de om plăcut ! 30
11
Nu vrea umane scule, El nu leagă
parîme, pînze, vîsle, lemn sau fier,
doar aripile-L poartă-n zarea largă. 33
12
Le ţine îndreptate către Cer,
despică-n vînt cu-aripi diamantine,
ce nu se schimbă, nu se rup, nu pier. » 36
13
Apoi din zare mai aproape vine
Divinul Sol, ca pasărea de foc,
de nu pot ochii aţintiţi a-i ţine ; 39
14
ci mi-i ferii, iar El la ţărm sta-n loc,
c-o sprintenă bărcuţă, pe măsură,
încît în apă nu intra deloc. 42

15
La pupa sta Cîrmaciul Sfînt, făptură
Dumnezeiască, foarte fericit,
c-o sută de « murdari » încărcătură. 45
16
« - Cînd Israel, cel din Egipt ieşit… »
cîntau pe-o voce sufletele-n pace,
întregul psalm, cum n-am mai auzit ; 48
17
Divinul Înger semnul crucii-l face
şi ele-atunci au coborît pe mal,
iar El plecă, precum venise-ncoace. 51
18
Mulţimea a rămas grămadă-n val,
sălbatică, ca biet holbat, hilarul,
la lucruri noi prea-uluit şi pal. 543. Sufletele nou-sosite. (55-75)
19
Iar soarele ne potopise, clarul,
cu-a sale raze multe, ţepi mărunţi,
ce-au izgonit pe Capricorn, tîlharul ; 57
20
cînd ceata uluită saltă frunţi,
spre noi şi ne întreabă : « - De-aveţi ştire,
vreo cale lesnicioasă către munţi...» 60
21
Virgiliu zise celor în ne-ştire :
« - Şi noi călătorim pe-aci de-un pic;
sîntem străini ca voi, să nu vă mire. 63
22
‘Nainte am venit, pe-acest colnic,
pe-o aspră cale-n negură, greoaie,
încît urcuşu-i joacă, mai nimic. 66
23
Văzîndu-mi răsuflarea, marea droaie
de duhuri triste s-a convins că-s viu –
îngălbenite, ceară ce se-nmoaie. 69
24
Şi ca la solul cu măslin, diliu,
se trage lumea după veşti haioase,
călcîndu-se-n picioare ; pîlc zglobiu, 72
25
aşa spre faţa-mi, duhuri bucuroase,
de-aşa noroc, cătară toate,-uitînd
să meargă spre-a se face mai frumoase. 75
4. Casella. (76-117)
26
Iar eu văzui pe unu-naintînd,
pentru-a mă-mbrăţişa cu insistenţă,
încît şi eu ‘l-îmbrăţişai… mimînd : 78
27
Deşarte umbre, sînteţi aparenţă ! –
de trei ori l-am bătut pe spate, trist,
dar mi-au căzut la piept trei-mîini-cadenţă. 81
28
Şi-ngălbenii, la rîndu-mi, biet artist,
pentru că umbra se retrase flască,
iar eu păşii cu gîndul să insist. 84
29
Dar mă opri suav, dînd blînd din doască,
şi-abia atunci îl cunoscui subit
şi îl rugai o clipă să se-oprească. 87
30
Răspunsu-mi-a : « - Aşa cum te-am iubit,
trup muritor, la fel, ca umbră vagă,
te mai iubesc ; dar unde fugi grăbit ? » 90
31
« -Spre-a mă întoarce iar, Casella dragă,
pornit-am pe-aste căi, nemaivăzut.
Dar unde-ai zăbovit o viaţă-ntreagă?” 93
32
El: “ – Nici-o strîmbătate n-am avut;
numai Acel ce saltă cum îi place,
nu s-a-nvoit şi geaba m-am zbătut ; 96
33
căci dreapta voie tot pe-a Lui şi-o face:
şi-ntr-adevăr, trei luni, în luntre-a luat
pe cine-a vrut s-ajungă-n lina pace. 99
34
Iar eu, la malul mării Lui, uitat,
întorsu-m-am la Tibru încă-odată,
de unde fui, în fine, îmbarcat. 102
35
Spre-acele guri aripa-I iarăşi cată,
căci tot acolo se-adunară ghem
acei ce fug de Aheron, în ceată. » 105
36
« - Casella, e vreo lege, cum mă tem,
să-ţi ia talentul şi să-ţi dea iertarea –
hai, zi-mi canţona după care gem! 108
37
Fii bun şi-alină-mi dorul cu cîntarea
şi sufletu-mi, care, cu trup, cu tot,
venind aici, s-a zvîrcolit ca marea. 111
38
“ – Amoru-n minte-mi sună idiot" -
îngînă dulce cîntul meu, fierbinte ;
şi-acum dulceaţa-i s-o mai uit nu pot. 114
39
Maestrul, eu şi-acele triste ginte,
tovarăşi lui, priveam prea mulţumiţi
şi nimănui nu-i da ceva prin minte. 1175. Reapariţia lui Cato. (117-133)
40
Stăteam atenţi, ca împietriţi, uimiţi,
de notele-i, cînd ne strică uimirea
bătrînul auster : « -Ce leneviţi ? 120
41
Ce nepăsare ! Statul vi-i menirea ?
Urcaţi pe munte, coaja vi-o lăsaţi,
vă-mpiedecă-a vedea Dumnezeirea ! » 123
42
Cînd porumbeii-n stoluri adunaţi
stau ciugulind din grîu şi din neghină,
uitînd trufia, blînzi, imaculaţi, 126
43
de-apare brusc primejdia haină,
îşi lasă şi grăunţi şi locul gol,
zburînd, înfioraţi, către lumină ; 129
44
aşa văzui îngrijoratul stol,
mulţimea ce-alerga în sus pe coastă,
ca orbul, nimerind fără ocol, 132
45
la fel, pripită, fu şi fuga noastră. 133

Traducere de Savin BADEA

PURGATORIUL 1 (D) - Savin BADEA

PURGATORIUL 1 (D) - Savin BADEA

PURGATORIUL - CÎNTUL I
Varianta D (cu rime alternante)PE PLAJA INSULEI
Pe ţărm. Întîlnirea cu Cato. Dialogul Poeţilor cu Cato.
Dante, Virgiliu, Cato din Utica.
136 versuri.
1. Preludiu şi invocare. (1-12)
2. Cele patru stele. (13-27)
3. Cato din Utica, paznicul Purgatoriului. (28-48)
4. Rugămintea lui Virgiliu. (49-84)
5. Riposta (răspunsul) lui Cato. (85-111)
6. Dante este încins şi spălat de Virgiliu. (112-136)1. Preludiu şi invocare. (1-12)
1
Spre mări mai line lunecă grăbită
corăbioara minţii mele, har,
ce lasă-n urmă marea cea cumplită; 3
2
a doua-mpărăţie cînt – sfînt dar –
pe unde sufletul uman “învie”
mai pur, să zboare sus la cer, mai clar. 6
3
Aici renască moarta poezie;
o, sfinte Muze, eu al vostru sînt,
şi Calliope, măiestrit să-mi vie, 9
4
blînd însoţindu-mi cîntecul c-un cînt,
cum a-ntrecut pe Gaiţe-n lumină,
încît speranţa şi cîntări le-a frînt. 122. Cele patru stele. (13-27)
5
Se revărsa priveliştea senină
în dulci culori de-oriental safir,
imaculînd în vînt a zării lină 15
6
sprînceană, desfătîndu-mă-n priviri,
de-ndată ce ieşii din boarea moartă,
cu ochii trişti şi sufletu-n delir. 18
7
Frumoasa stea, iubirii-nsemn în soartă,
făcea să rîdă-ntregul Răsărit,
învăluind doi Peşti, cu-alai la toartă. 21
8
Întorsu-m-am la dreapta şi-am zărit
Polul contrar şi cele patru stele,
pe care primii oameni le-au iubit. 24
9
Cerul, la fel, se bucura de ele:
vai, văduv loc din nordul îngheţat,
nu ţi-a fost dat să le priveşti pe-acele! 27 3. Cato din Utica, paznicul Purgatoriului. (28-48)
10
Îmi depărtai privirea-ngîndurat
spre cel’lalt Pol, unde sta Carul Mare,
deja pierit pe cerul înstelat. 30
11
Văzui chiar lîngă mine, cu mirare,
un om ciudat, moş singur, blînd, sfătos,
şi vrednic de respect la-nfăţişare: 33
12
lunga lui barbă,-n alb fir, mătăsos,
la fel ca pletele-i, în vînt rebele,
căzînd pe piept, două şuviţe-n jos. 36
13
Iar razele acelor patru stele,
îi decorau chip, păr şi piept – desfrîu! –
aşa cum însorite-s trei smicele. 39
14
„- Voi cine sînteţi? Aţi trecut de rîu,
fugind din închisorile din vale?” –
ne-a spus, mişcîndu-şi barba pîn’ la brîu. - 42
15
„Cine v-a dus? Cin’ v-a aprins în cale
lumina, sî puteţi ieşi afar’,
din noaptea văii reci şi infernale? 45
16
Sînt legile-n abis călcate iar?
Ori s-au luat noi hotărîri pripite,
prin grotele-mi de ispăşit calvar?” 484. Rugămintea lui Virgiliu (49-84)
17
Îndrumătorul meu, cu mîini smerite,
prin semne şi cuvinte m-a grăbit
să-ndoi genunchii, ochi pe neclipite; 51
18
Şi-n urmă i-a răspuns: „- Eu n-am venit
din voia mea; o Doamnă fericită
rugatu-m-a s-ajut pe-un rătăcit. 54
19
Dar dac-a ta voinţă-i pironită
să afle despre noi cam ce statut,
eu n-am să neg nimic, nici-o clipită: 57
20
El, ultima lui seară n-a văzut,
dar după nebunia-i fu pe-aproape;
de-ar mai fi stat aşa, s-ar fi pierdut. 60
21
Dar cum ţi-am spus, trimis am fost să scape
şi altă cale n-am ales din văi,
decît această negură pe ape. 63
22
I-am arătat tot păcătoşii răi,
şi-acum aş vrea s-arăt acele cline,
pe und’ se spală prăpădiţii tăi. 66
23
Cum l-am adus – prea lung de spus… în fine,
De sus coboară o putere-stea,
Ca să-l conduc spre-a te vedea pe tine. 69
24
Venirea lui, fie plăcerea ta:
el cată libertatea mult rîvnită,
cum viaţa, tu, ţi-ai dat-o pentru ea. 72
25
Tu bine ştii, căci moartea-ţi chinuită
în Utica îţi luă veşmînt curat,
strălucitor în ziua strălucită. 75
26
Noi vechi edicte stricte n-am călcat:
acesta-i viu, iar Minos nu mă leagă:
în cercul meu doi ochi cuminţi te cat; 78
27
ai Marciei – căutarea lor te roagă –
o, sfinte suflet – să ne fii, ea vrea,
prielnic nouă, de ţi-e încă dragă. 81
28
Şi lasă-ne-n împărăţia ta,
pe şapte căi, şi voi vorbi de tine
cu ea, în Limb, atunci cînd voi putea.” 845. Riposta (răspunsul) lui Cato (85-111)
29
“- Ea, dragă, Marcia, mi-a fost, străine,
pe cînd eram pe lume”, zise el,
“şi-am mulţumit-o-n facere de bine; 87
30
dar ea acum departe-ar fi de ţel;
nu mă mai mişcă; alte legi mai stricte
constrîng puternic şi mă-ncing inel. 90
31
Dar dacă Doamna, care-ţi dă edicte,
din Cer purcese, n-am de rugi nevoi;
în van te rogi: îndemnul ei mai strict e. 93
32
Duce-ţi-vă-nainte amîndoi,
cu trestie pe-acesta-l înconjoară
şi spală-i faţa plină de noroi, 96
33
că nu-i cuviincios aşa s-apară,
cu faţa hîdă-n ceasul triumfal,
cînd cel din Paradis la voi coboară. 99
34
Că-n insuliţa mea, din mal în mal,
Pe vale-n jos, unde-a-nverzit limanul,
E plin de păpuriş, lovit de val. 102
35
Vreo altă plantă frunză cu toptanul
nu face-aici, viu nu e alt ponor,
şi n-o-nmlădie pe-alta uraganul. 105
36
Să nu vă-ntoarceţi tot pe-aici. Daţi zor,
căci soarele de-acum o să răsară,
şi-urcuşu-n munte vă va fi uşor.” 108
37
El dispăru; iar noi, ca prima oară,
ne ridicarăm muţi, cu paşii grei,
şi mă trăsei, lîngă poet povară. 1116. Dante e încins şi spălat de Virgiliu (112-136)
38
El începu: “ – Urmează-mă, ehei;
să ne întoarcem prin această poală,
spre-acea cîmpie, dar la baza ei.” 114
39
De zori învins, de ora matinală,
care fugea de zori în depărtări,
recunoscui a mării vînzoleală. 117
40
Mergeam pe cîmpu-nvecinatei mări,
ca omu-ngîndurat de-o cale nouă,
ce-i pare în zadar, ajuns la zări. 120
41
Cînd am ajuns, e-n jur potop de rouă,
cu soarele de foc luptînd din greu,
nici vîntul n-o adie, nici n-o plouă - 123
42
el, mîinile, ca floarea, bunul meu,
pe planta cea firavă puse-ndată,
ca să-nţeleg ce vrea. Şi-atuncea, eu, 126
43
întors-am faţa cea de plîns udată
şi faţa mea se limpezi alert,
de-acel gri tern, a Iadului rea pată. 129
44
Venirăm iar la malul cel deşert,
acela care n-a văzut – şi-n vise –
un om pe-o navă ce s-a-ntors viu, cert. 132
45
Aici mă-ncinse, cum acela zise –
minune mare! – ce sfîrşit plăcut!:
umila plantă iarăşi răsărise – 135
46
aidoma, la loc s-a refăcut. 136 
Traducere de Savin BADEA

INFERNUL 1 (D) - Savin BADEA

INFERNUL 1 –  în traducerea lui Savin BADEA

INFERNUL – CÎNTUL 1 - Varianta D (rime alternante)

RĂTĂCIREA (Dante şi Virgiliu)

1. Pădurea păcatelor (puzderia păcatelor omeneşti). (v. 1-12);
2. Muntele vrăjit (colina desfătării, a virtuţii). (v. 13-30);
3. Cele trei fiare (Pantera - desfrîul, Leul – mîndria, trufia, Lupoaica – lăcomia, avariţia). (v. 31-60);
4. Virgiliu, marele poet. (v. 61-99);
5. Profeţia despre Ogar.(100-111);
6. Calea salvării (a mîntuirii) (v. 112-136).

1

La mijlocul duratei vieţii noastre,

Printr-o pădure neagră, de coşmar,

Pierdusem drumul drept spre culmi albastre.  3

2

Ah! n-am să spun ce negură de-amar

Era acea stufoasă vale-adîncă;

Şi-n amintire groaza mă ia iar!  6

3

De-amară ce-i, doar moartea mai e încă;

Dar pînă să arăt ce bun sfîrşit,

Voi povesti ce m-au ţinut pe-o stîncă.  9

4

Nu pot să spun de cînd am fost pornit,

Dar m-am simţit învins de-un somn de moarte,

Cînd drumu-adevărat l-am rătăcit.  12

5

Iar cînd ajuns-am la un pisc, departe,

Acolo unde codrul brusc sfîrşea,

Ce inima de groază o împarte,  15

6

Privii în sus: costişa strălucea –

Granitul dur în razele de soare –

Ce mînă drept pe-oricare fiinţă rea.  18

7

Atunci un pic fu groaza şi mai mare,

Ca în adîncul inimii-un cuţit,

Întreaga noapte chinuind-o tare.  21

8

Şi ca-nnecatul ce-i din val ieşit,

Cu răsuflarea-nceată, grea şi-adîncă,

Priveşte trist la apa rea, uimit;   24

9

Aşa şi sufletu-mi, fugar – vai! – încă,

Se-ntoarse să mai vadă-acel ponor,

Ce orice vietate o mănîncă.  27

10

Truditu-mi corp n-avea răgaz, ci zor:

Căci îmi reluai prin negura pustie

Urcarea-nceată c-un mai ferm picior,  30

11

Şi, iat’,-abia de urc spre pisc: zglobie,

O sprintenă panteră, iute-şiş,

Ce-avea o blană-mpestriţată, vie,  33

12

Mi se-aţinu în cale – stei pieptiş –

Ca piedică grozavă şi semeaţă,

Încît mă-mpinse înapoi morţiş.  36

13

Era devreme, dis-de-dimineaţă,

Şi soarele urca cu-aceiaşi stea

Cînd Cel Înalt, cu Dragostea-I măreţă,  39

14

Mişcă întîiaşi dată tot ce sta;

Aşa că am sperat la bine iară,

La pielea-mpestriţată-n taşca mea.  42

15

E ora matinală şi vremea-i primăvară,

Dar nu-i de-ajuns de-a mă scuti-ntr-alt rînd,

Că iar văzui ceva: cumplită fiară,  45

16

Un leu pornit în contra mea, urlînd,

Cu capul sus, de foamea rea săgeată,

De-aud văzduhu-n jurul lui vibrînd.  48

17

Şi o lupoaică, slabă-ţîr, dar toată

De pofte plină, cu nesaţ şi-acum,

Ce multe neamuri le-a tocat turbată;  51

18

Şi-aceasta-mi puse stavilă în drum.

Încît de groază, la a ei vedere,

Speranţa mea spre culmi se duse fum.  54

19

Şi cum e omul, vesel la avere,

Ajuns cu vremea să mai piarză-un dram

Se plînge-n hohot, urlă de durere,  57

20

Aşa cu fiara: pacea ei n-o am;

Şi tot venind asupră-mi oţelită,

Mă-mpinse-n hăul unde-i Soare neam!  60

21

Pe cînd era să cad, ca prăvălită

O stîncă în prăpastie, de-odat’ –

Apare-un ins cam mut – o, stea iubită! -  63

22

Cînd l-am văzut pe-acela, l-am strigat:

„ – Ai milă şi de mine prin pustie,

Oricare-ai fi: om blînd ori drac bălţat!”  66

23

Răspunsu-mi-a: „ – Am fost; nu-s fiinţă vie;

Părinţii mei au fost lombarzi sadea,

Şi-s mantovani, prin patrie, se ştie.  69

24

Sub Iuliu mă născui, tîrziu, şi-aşa

Văzui sub August bunul Roma ce e,

Cu zeii falşi şi mincinoşi din ea.  72

25

Poet, cîntai la Troia-n epopee

Pe-al lui Anchise fiu, flăcău viteaz,

Cînd mîndrul Ilion fu-ajuns scînteie.  75

26

Dar tu, ce chin te-ntoarce la necaz?

Nu vrei să urci pe-ncîntătorul munte,

În care fericirea-i în extaz?”   78

27

„ – Ori eşti Virgil, fîntîna din răspînt’e,

Ce răspîndeşte-nţelepciunea-n verb?” –

Îi răspunsei cu prea-smerită frunte –  81

28

„Stea tuturor poeţilor în herb!

Sî-mi folosească rîvna şi ardoarea

Cu care te-am citit! Ce tom superb!  84

29

Tu eşti al meu maestru drag şi floarea

Din care-am luat nectar miraculos,

Frumosul stil ce mi-a adus onoarea…  87

30

Vezi fiara pentru care merg fricos?:

Ajută-mă să scap de ea,-nţelepte,

Căci groaza ei m-a-nfiorat la os!...”  90

31

„ – Ţi se cuvine altă cale, drept e!” –

Răspunse el şi lacrima mi-am şters –

„De vrei să scapi de-aşa scălîmbe trepte;  93

32

Căci fiara asta ce te-a-ntors din mers,

Nu lasă omul pe cărarea-aleasă,

Ci-i stă zăgaz, pîn’ ce-l omoară-adesea.  96

33

Din fire-i foarte rea şi nemiloasă,

Mănîncă tot şi c-un hulpav nesaţ,

Iar după ce-a mîncat, tot păcătoasă!:  99

34

Cu multe bestii s-a-nhăitat la maţ;

Şi încă vor mai fi, pîn’ ce Dulăul,

Ce va veni, o va băga în laţ.   102

35

El nu înghite tot, nici bani, nici răul;

Ci-nţelepciunea, dragostea le vrea…

La Feltro,-n Feltro s-a născut flăcăul.  105

36

Printr-însul mîntuită fi-va ea,

Italia, cu Niso, tot duiumul,

Eurial şi Turn’, Cammilla mea…  108

37

Iar fiara alungată de Capcînul

Se va sfîrşi închisă în Infern,

De unde Pizma-i dete drumul.  111

38

Eu pentru tine cuget şi discern

Să mă urmezi ca să te duc departe,

Din codru-acesta printr-un loc etern.   114

39

Unde-ai s-auzi pe disperaţii foarte,

Antice duhuri chinuite, seci,

Ce-şi cheamă fiecare-a doua moarte.  117

40

Şi altele, mai mulţumite deci,

Arzînd în flăcări, dar sperînd să zboare

În Rai, la cete fericite-n veci.   120

41

La care-apoi, de vrei să urci, se pare,

Te va conduce-o Zînă, fulg de nea,

Cu care te-oi lăsa l-a mea plecare;   123

42

Căci Împăratul Sfînt e-n contra mea,

Pentru că fui rebel la Sfînta-I Lege,

Nu vrea să te-nsoţesc la El, nu vrea!...   126

43

El peste tot ne porunceşte Rege,

Cetatea Lui e-acolo – Jilţ Divin! –

Ferice-acei pe care şi-I alege!”   129

44

Dar zic şi eu: „ – Poete, mă închin,

La Cel de Sus, Cel care toate ştie;

Mă scapă de-acest rău şi-alt rău şi chin.   132

45

Şi du-mă-acolo pe-unde-ar fi să-mi fie:

Şi-n Poarta lui Sîn-Petrea şi-n Infern:

Să-i văd pe-ndureraţi cum ard făclie.”   135

46

Şi-n urma lui, înfiorat, m-aştern.   136

Savin BADEA

Jorge Luis BORGES - ARIOSTO ŞI ARABII

Jorge Luis BORGES

 

ARIOSTO ŞI ARABII

1

Nu poate nimeni izvodi o carte.

O carte-adevărată veac oprit

Şi arme cere, zori şi asfinţit.

Şi marea ce uneşte şi desparte.

2

Aşa credea Ariosto cel dedat

La jocul leneş, în decor cu-arini,

Cu marmuri albe şi cu negri pini,

De-a mai visa odată ce-a visat.

3

Văzduhul încărcat e de visare

(Cu scene de război încrîncenat

În veacul dur pe-al lui pămînt purtat)

Urzită de-amintire şi uitare.

4

Spre văile-acvitane-a apucat

Şi a căzut oştirea-n ambuscadă.

Aşa povestea s-a născut: cu-o spadă

Şi-un corn ce-n Roncevaux a răsunat.

5

Pe-al Engliterei sol saxonul dur

Şi-a-ntins oştirea ce avan se-nfruntă

În nesfîrşit război. Din lupta cruntă

Un vis rămas-a: regele Arthur.

6

Din boreale insule, ce-n loc

De soare au doar mare poleită,

Vis ne-a venit cu-o fată adormită

Ce prinţul îşi aşteaptă-n cerc de foc.

7

Din Persia ori din Parnas sosit

E visul cu-acel cal înaripat,

Strunit de vrăjitorul înarmat

Ce fuge şi se-afundă-n asfinţit.

8

Din şaua unui cal de vrăjitor

Privit-a Ariosto-ntreg pămîntul

Brăzdat de lupte, stăpînit de-avîntul

Din pieptul ars de-al aventurii dor.

9
Ca printr-o fină, aurie ceaţă

Vătut-a lumea ca pe o grădină.

Iubirea înflorită în lumină

Medoro şi Angelica o-nvaţă.

10

Asemenea sclipirii de cleştar

În opiul oriental întrezărite,

Iubirile-n Poem sunt povestite

În neorînduială de bazar.

11

Iubirea-a cunoscut. Cu ironie

Şi cu pudoare astfel a visat

Castel nemaivăzut şi fermecat,

Ce e (precum viaţa) doar magie.

12

Ca multor alţi poeţi de-atîtea ori,

Norocul hărăzitu-i-a ciudat

Destin: să bată ţara-n lung şi-n lat,

Umblînd mereu haihui cu capu-n nori.

13

Din zaţ de visuri, din nisip uşor,

Pe care Nilul viselor îl lasă,

Ţesut-a fir subţire pewntru plasă,

Buimacul labirint strălucitor,

14

Enormul, unic diamant în lume.

E cucerit oricine l-a privit

Şi transportat în univers vrăjit

De dincolo de simţuri şi de nume.

15

E cucerită Europa toată,

Sub vraja iscusitei, purei arte.

Jelit-a Milton, cînd luio Bradamarte

Sfîrşitul i-a sunat şi, întristată,

16

Dalinda suferea. E cuicerită

Întreaga Europă şi pătrunde

Şi-n misterios Orient povestea, unde

De leneşi lei e noaptea bîntuită.

17

De-un rege care-n zări o cruntă moarte

Reginei de o noapte-i hărăzeşte:

Un implacabil iatagan, vorbeşte

Fermecătoarea, ne-ntrecuta carte.

18

Aripi ce-s însăşi noaptea, vîrcolac

Ce ţine, greu, un elefant în gheare,

Magnetici munţi cu-a lor îmbrăţişare

Ce nava-n mii de aşchii o prefac.

19

Pămîntul susţinut e de un taur

Ce stă pe-un peşte, adacadabre vane,

Cuvinte mistice şi talismane

Caverne în granit deschid, de aur.

20

Visat de sarazinii ce-au venit

La Agramante-n oaste, musulmane,

Nedesluşite chipuri cu turbane,
Apusul visu-acesta-a cucerit.

21

Orlando e acum surîzătorul

Ţinut ce-ngrămădit-a-ntre hotare

Minuni domoale şi visări bizare.

Uitat-a visul astăzi cititorul.

22

De arta din Islam redus la pură,

Deşartă erudiţie, poveste,

Pe sine se visează. (Faima este,

Din formele uitării, cea mai dură.)

23

Prin geamul palid raza intră pură,

Şovăitoare-atinge cartea rară,

Şi iar se-aprinde, arde focul iar

În aurul din grea ferecătură.

24

În sala goală cartea-a amuţit,

Călătoreşte-n timp. Vagi aurore

Rămîn în urmă, şi nocturne ore,

Şi-a mea viaţă, visul meu grăbit.

 

Traducere de Andrei IONESCU.

PROLOG LA "DIVINA COMEDIE" - Savin BADEA

PROLOG LA "DIVINA COMEDIE" - Savin BADEA

Urmînd exemplul celorlalţi traducători ai Divinului Dante, am găsit de cuviinţă să dau în vileag "cum de-am ajuns să îl iubesc" (şi) pe Dante, mai ales traducîndu-l.

La liceu, în clasa VIII-a, studiind Teoria Literaturii (aşa se numea Limba Romănă, în acel stadiu de studiu), am învăţat despre epopee şi, dintre toate, ocolindu-i pe Homer şi Virgiliu, am apucat să citesc, mai întîi, "Divina Comedie" a lui Dante ALIGHIERI. Să fiu sincer, n-am înţeles mare-brînză, ba , de rîsul lumii, mi-au plăcut mai mult ilustraţiile (maronii) ale lui Gustave DORE, care însoţeau acea ediţie a traducerii lui Coşbuc. Totuşi, prima influenţă "infernală" (căci de "Infernul" nu trecusem cu cititul) a fost că am scris o poezie cu" terţine în cascadă", ceva epic, o poveste din al doilea război mondial. Cele relatate mai sus s-au petrecut în toamna lui 1956, cînd habar n-aveam de evenimentele din Ungaria. Aveam 14 ani şi mai bine şi visam să fi fost eu autorul traducerii.

Trădînd vocaţia mea poetică, am ajuns inginer, absolvent al Institutului de Mine din Petroşani, secţia Preparare. În timpul liber mai citeam cîte o carte, mai ales poezie, cîteodată şi epopee, dar fragmentar, şi, din cînd în cînd, mi-aduceam aminte de Dante şi de "Ţiganiada" lui Ion BUDAI-DELEANU. Cînd luam de la bibliotecă o "Divina Comedie" nimeream o altă ediţie şi alt traducător. De înţeles nu prea înţelegeam, căci mi-era lene să mă aventurez şi în citirea notelor din subsol, a comentariilor. Schimbînd traducătorul, mă gîndeam că voi înţelege SF-ul lui Dante, dar lenea mea era greu de înfrînt. Nici Coşbuc, nici Eta Boeriu şi nici Cifarelli nu m-au ajutat să trec de primele 5-6 cînturi din fiecare cantică (Infernul, Purgatoriul şi Paradisul). De ciudă, ajunsesem la superstiţia că mă va bate Doamne-Doamne dacă nu reuşesc să citesc toată epopeea.

Pînă într-o zi, cînd năzdrăvanii miştocari Mircea BADEA şi ORESTE, la Antena 1, l-au invitat într-o noapte pe italienistul oltean Alexandru BALACI, care ne-a povestit despre performanţele românilor care l-au tradus pe Dante: locul I în lume şi cea mai bună traducere din lume (a lui George COŞBUC).

Între timp mă "împrietenisem" şi cu "Ţiganiada", după ce reuşisem, tîrîş-grăpiş să citesc "Levantul" lui Mircea CĂRTĂRESCU. Ba, mai mult, "reuşisem" să să scriu două cîntece şi un sfert din "Şatra", modernizarea "Ţiganiadei", şi ajunsesem la un sfert şi mai bine în prelucrarea fabulelor esopice (ocupînd nesperatul loc 2 în lume, în această privinţă, în 2 variante, înaintea lui La FONTAINE - evident, ca număr de fabule esopice). "Stimulatorii" mei au fost Mircea CĂRTĂRESCU şi, respectiv, Jean de La FONTAINE.

Aşadar, cele afirmate de Alexandru BALACI m-au determinat să recitesc "Divina Comedie" (toată). Mi-am vîndut "acţiunile" de la SIT OLTENIA şi cu ce bani am luat pe ele mi-am cumpărat ediţia POLIROM, varianta COŞBUC. Apoi am început o adevărată vînătoare după capodopera lui Dante, încît azi am aproape "toată colecţia românească". Sătul de citit, am trecut la faza a doua, copiind (ca şi în cazul operei lui Adrian PĂUNESCU) cînturi întregi, spre exemplu, cîntul 1, l-am copiat astfel, încît pe o singură pagină încăpea o singură terţină, dar de la 8-9 traducători şi din original (nu aveam, atunci, variantele Marian PAPAHAGI, George PRUTEANU, Răzvan CODRESCU şi... eu). Căderea "Gemenilor" din New York m-a găsit la biblioteca AMAN din Craiova, unde transcriam din George BUZNEA şi Ion HELIADE-RĂDULESCU. Cu această transcriere antologată aveam premoniţia acestui blog sau altfel spus experienţa aceea mi-a dat ideea acestui blog - "gînd la gînd cu bucurie" cu ideea lui Dan C. MIHĂESCU de "demonstraţie de... traductologie comparată".

De la experimentul antologic la traducere n-a fost decît un pas: cu dicţionarul, avînd 9 traduceri înainte şi 3 exemplare originale, am făcut 4 eforturi pentru cîntul I: o traducere liberă (ca urechistul, nu ca notistul); o traducere "aleatorie" (ca toţi ceilalţi traducătotîri români), în care rima feminină şi masculină "se împerechează" anapoda, la voia întîmplării; o traducere strictă, respectănd locul unde "cad" rimele masculine în original - endecasilabul predomină circa 95%; şi o traducere cu "rime alternante", în care se perindă, "ca binele şi răul", pe rînd, rimele feminine şi rimele masculine - endecasilab şi decasilab - variantă care conferă o muzicalitate deosebită versurilor - care muzicalitate, nu ştiu, iertaţi-mi lipsa de modestie, nici la Dante să existe: asta este "găselniţa mea" ("invenţia mea culturală"!).

Am reuşit decăt 7 cîntece "infernale" (în 1-4 variante) şi primele 2 "purgatorice" (în total 9). Concomitent m-am apucat şi de repovestirea în proză (tot în 4 variante, din ce în ce mai scurte). Nu m-am ocupat de note şi de alte explcaţii, ca toţi ceilalţi. A fost "o joacă de copil", pentru un vis nutrit de la... 14 ani!

Şi iată-mă "pe post de italienist", făcînd literatură comparată. Fără să ştiu o boabă italiană! Aşa a fost şi COŞBUC la început... Doamne-ajută, să continui!

Tot aşa voi face şi pentru fabulele esopice (locul II mondial obligă!), pentru Psaltirea în versuri , pentru "Şatra", modernizarea "Ţiganiadei" şi pentru "Cîntarea Cîntărilor": antologii electronice.

DANTE ALIGHIERI - "DIVINA COMEDIE"

Traducătorii români ai epopeei: Maria CHIŢU, Ion HELIADE-RĂDULESCU, Nicolae GANE, George COŞBUC, Alexandru MARCU, Ion A. ŢUNDREA, Eta BOERIU, George BUZNEA, Giuseppe CIFARELLI, Marian PAPAHAGI, George PRUTEANU, Răzvan CODRESCU şi Savin BADEA. Alţii: George COŞBUC, Ramiro ORTIZ, Alexandru BALACI, Alexandru DUŢU, Titus PÎRVULESCU, Horia-Roman PATAPIEVICI etc. au comentat subtilităţile operei. Acest blog este o antologie a tuturor traducerilor româneşti. Savin BADEA

Am mai rămas (din 13) 3 - George PRUTEANU*, Răzvan CODRESCU şi Savin BADEA.

Pentru toţi 3 şi pentru înaintaşii noştri am făcut acest blog , cerîndu-le celor doi tovarăşi ai mei mai întîi permisiunea. Şi pentru Dumneavoastră, dragi Cititori. Cine se mai înhamă la acest "car" ? - la CARTEA CĂRŢILOR traducerilor româneşti din "DIVINA COMEDIE" de Dante ALIGHIERI. Cu drag, Savin BADEA

*  - între timp, George PRUTEANU a murit...

MIERE DE VIESPI

MIERE DE VIESPI

"Fii sincer si nu-ti fie teama de nimic." (Eliphas Levy)

Recunosc: titlul acesta mi-a fost sugerat, indirect, de Dan DIACONESCU, la auzul acestei sintagme, titlul unui dorit ziar OTV.

Plecînd de aici, vă mai spun că există un punct în Craiova, care se numeşte BORCANUL CU MIERE, raiul unor beţivi, se pare.

Dar cu ce fel de miere poate fi plin un borcan? De albine, de trîntori, de bondari, de gărgăuni, de muşte ori de viespi? Desigur, cu miere de albine (florală, extraflorală, monofloră, polifloră, din faguri, scurşi, centrifugaţi, presaţi, încălziţi, fluidă, zaharisită, icoloră, colorată, aromată cu tei, salcîm, floare-soarelui, mentă, stejar, brad, molid, galbenă, aurie, verzuie, brună, roşcată, pură sau impură). De la celelalte insecte se numeşte venin sau mai ştiu eu ce…

Dar mai ştiu că tuturor partidelor politice din România le place să se dea la BORCANUL CU MIERE denumit BUGETUL DE STAT şi metafora poetică – sînt un geniu! – îmi place de mă prăpădesc de rîs!, pentru că mierea bugetului o facem noi toţi, albinele, ca albinele, prin exploatarea fiscală cu care sîntem biruiţi de către “trîntori, bondari, gărgăuni, muşte şi viespi”.

Acum insectele enumerate au ajuns la ananghie, fie că s-au dedulcit, fie că nu s-au mai înfruptat de mult.

Mai précis, a sosit NOTA DE PLATĂ a dezmăţului electoral din anii trecuţi, îndeosebi 2009. Or fi băgat mîna în borcanul cu miere? N-aş crede că nu, dar cine să verifice. Mogulii şi baronii au dat cu bani în aleşii neamului, dar şi în învinşii aleşilor neamului şi acum îşi cer banii înapoi, cam pe bună dreptate: că promisiuni s-au făcut şi colo şi colo. Le-au promis celor mulţi şi săraci, dar uşor de dus de nas cu cite şi mai cite, dar şi cu mici şi bere, “praf în ochi”, dar şi celor puţini, cei cu dare de mînă, “pe cuvînt de onoare”, că li se vor înapoia “cu vîrf şi îndesat”. Başca pe cîţi i-a obligat să cotizeze, sub ameninţări “mafiote” ori foarte subtile. Steaguri policolore, bannere, afişe, pixuri, brichete personalizate, “alergători” puşi pe muncă, alegători plătiţi, fraude etc. La un steag PD-L se intercala un afiş PSD şi un banner PNL… şi viceversa, vorba lui Birlic şi Nenea Iancu.

În ce mă priveşte, am cheltuit doar 200 de RONI şi mi-a ieşit pe nas! Din cauza lui Dan…  

Dar ce te faci cînd ai de onorat miliarde de RONI, de EURO sau de DOLARI. Poate şi de RUBLE… Cine dracu să-i mai controleze? Mai ales că în România Opziţia colaborează perfect cu Puterea: ei se fac că depun moţiune, ceilalţi se fac că îşi asumă răspunderea… În faţa cui? “Cui pe cui se scoate-afară, bea mai mult să te dezbeţi!” Basme!

Schema e simplă: îţi dau, dar îmi dai! Cotizez, te aleg, dar îmi repartizezi un pont de la buget, o afacere mare, îţi speli ruşinea, şi mă aleg şi eu cu un profit gras, cît de cît.  Cea mai simplă schemă – BORDURIADA. De-ar fi vorba doar de borduri! Dar “grosul” e în “asphalt”! Cine dracu mai controlează cît de gros e asfaltul, decît numai dacă Mugur MIHĂESCU-GARCEA!?... la OTV…

Dar dacă-i “puşculiţa” goală şi în BORCANU nu mai e MIERE?... Se apelează iar la popor, la albine! Se taie pensii şi salarii, se impozitează pînă şi pensia minimă! Iaca resurse! De ce să impoziteze PROGRESIV pe bogaţii ţării şi averile lor? Cine a mai văzut MIERE DE VIESPI! Viespile, desigur, fură de la albine! ŞI cine să producă, să relanseze economia?!

Vă mai dau un pont! Anul trecut vă spuneam că ESTE VORBA DESPRE FOARTE MULŢI BANI şi de-aia e lupta aşa de mare şi tare! Mai vin bani şi de la UNIUNEA EUROPEANĂ, Imperiul lui Peşte, nerambursabili sau fifty-fifty, dar de unde dracu 50% bani româneşst, RONI? Proiecte nu-s!, bani nu-s!, institute de proiectări (anemice) nu-s!, cine să facă proiecte?, cine să scoată bani şi din piatră seacă? Nu CRIZA e de vină, ci criza de cinste şi de idei!...

De-aia au intrat la ANANGHIE toţi: şi Preşedintele, şi Governul, PD-L, PSD, PNL, Dan etc. – toţi sînt datori! Unora, altora, baroni sau nebaroni, dar pămînteni!

Păi de ce vrea Victor PONTA să guverneze singur PSD-ul? Să nu-i mai stînjenească nimeni, şi la bine şi la rău! Îl presează baronii şi mogulii, ai lor şi nu numai ai lor!, probabil şi conştiinţa lor! Mai văzuşi!?

Toţi sînt, ÎNSĂ, datori poporului! Cel cu BORCANUL CU MIERE.

Şi-i aşe de simplu de condus o ţară! IATĂ:

1. COMUNISM - Să iei de la bogaţi şi să dai la săraci, numai atît cît să nu-i bagi pe bogaţi în sapă de lemn şi atît de suficient cît şi cei săraci să o ducă mai bine şi să facă miere cîtă ne trebuie. E loc sub soare pentru toţi! Acest “communism” poate fi “reglat” din 1, 2 sau 3 cifre, după nevoi…
2. SOCIALISM – Să-i faci pe toţi, deopotrivă, unii mai egali decît alţii, şi patroni şi salariaţi, dar capabili să creieze şi să inventeze, în centre de excelenţă, produse şi servicii de calitate, pentru o Viaţă de Calitate. Pentru INVENTICĂ nu pun limite! Răului, posibil inventat, da!...
3. CAPITALISM – Să conduci în aşa fel lucrurile, încît o treime din venitul naţional să fie “economisită în investiţii” – plenasmul ăsta trebuie să aducă ţării Sănătate gratuită, Educaţie gratuită şi tot ce-i trebuie poporului – Produse şi Servicii -  pentru „o soartă mai bună”, adică „O ŢARĂ BOGATĂ, CU OAMENI BOGAŢI”! Şi aici „capitalismul” se poate „regla” din 1, 2 sau 3 cifre, după nevoi...
4. FEUDALISM – „Lăcomia feudală” să fie folosită, nu pentru a stivui averi fără noimă, ci pentru a crea o agricultură modernă, fără haturi, bine irigată, neinundabilă, productivă, o industrie gigant, competitivă, o cultură plină de genii, sport ca la nimeni alţii, palate şi castele cu care să ne mîndrim şi în care să ne adăpostim inestimabilul nostru patrimoniu naţional etc. Lăcomiei pozitive nu-i punem limite, ci doar o dirijăm. 
5.  

TOATE ACESTEA TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME:

SOCIETATEA INTELIGENTĂ!, SOCIETATEA VIITORULUI.

Ajutată de o „Academie” specifică, pînă una-alta, fie şi PARTIDUL SOCIETĂŢII INTELIGENTE. Componente sociale ierarhizate: individ, familie, COMUNITATE, popor, omenire - în deplină unitate, în UNIRE. Ca în orice sistem, randamentul este raportul dintre REAL şi IDEAL, înmulţit cu 100 (%), cea mai simplă pîrghie de control eficient.

OBSERVAŢIE: Să băgaţi de seamă că nu vorbesc aici „prostii” despre „confiscarea averilor”, „luptă de clasă”, „criză şi imperialism financiar şi de tot felul”, „dispariţia claselor: burghezie, moşierime, proletariat, ţărănime, intelectualitate, aşa cum s-a întîmplat înainte şi după 1989”… Doar dacă prăpastia se cască rău, şi mai rău…, DOAMNE-PĂZEŞTE!

Dacă aş fi cîştigat PREŞEDENŢIA, mi-ar fi fost suficient 1 AN, un singur an, să pun treaba pe roate! 
CĂ EU NU-S DATOR, DECÎT MORAL, POPORULUI ROMÂN ŞI OMENIRII!

Ing. Savin BADEA

Anexă: 

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar, odata a picat o grupa intreaga.

Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA !

Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.

Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota A.

Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un B.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.

Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei  vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin.

Media celui de-al doilea test a fost D!
Nimeni nu mai era fericit.

Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost F (picat)
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.

Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.
Profesorul le-a spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare.
Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.

Nu putea fi o explicatie mai simpla.



Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:

"Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii.
Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.

Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.

Nu poti multiplica bogatia divizand-o."

De la neneamircea, Mircea CERCELARU. De pe Internet.

NOTA MEA:
Exemplul de mai sus e limitat, pentru că vrea să spună că egalitatea din socialism este inferioară concurenţei din capitalism, dar nu spune nimic despre exploatarea cruntă, a omului de către om,  din capitalism şi nici despre exploatarea omului de către stat din socialism.

Societatea Inteligentă înlocuieşte exploatarea prin participarea la risc a tuturor şi prin colaborarea reciproc avantajoasă. EA are pîrghii de control, să nu se exagereze nici cu bogăţia, nici cu sărăcia, nici cu egalitatea, iar competiţia, întrecerea, competenţa vor funcţiona şi vor învinge. Nu uitaţi că bogăţia unora se face, mai ales, prin exploatarea muncii altora. Şi trebuie să se facă dreptate. În Societatea Inteligentă bogăţia va fi creată şi prin INTELIGENŢA TUTUROR. În exemplul de mai sus, studenţii silitori şi inteligenţi trebuiau să-i mediteze şi pe cei leneşi şi proşti – într-o UNIRE de… interese (de grup(ă), aici pentru nota colectivă,  în interese de COMUNITATE).
ing. Savin BADEA

P.S. Am fost şeful unei grupe de proiectare în montaj (mecanic, tehnologic şi de preparare, uneori făceam şi lucrări de cercetări, buni la toate! – cu adevărat, un “comandou de proiectare”),   avînd subalterni şi tovarăşi foarte inteligenţi, dar şi foarte comozi, leneşi. Nu mişcau un pai fără “scandal”. Absolut toţi se certau, doi cite doi, pentru procentajul de ACORD GLOBAL pe care-l luau, în medie cam 20-30%, şi mă acuzau că-i exploatez pentru procentajul pe care-l luam şi eu, ca şef – deşi duceam greul şi “pre mulţi în spate”. Care pe care exploata!?

Atunci am convenit cu şeful ierarhic să nu li se taie adaosul pe care li-l dam eu, în mod deosebit, cite 1-2%, la cei nemulţumiţi şi, poate, îndreptăţiţi. Cam 100 lei reprezentau 3-5%, în funcţie de salariu. Luam 100 lei şi ceva de la mine, din salariul meu, din procentajul meu, şi le dam lor, împăcînd “grădiniţa de copii”. Acasă, soţia şi fata nu înţelegeau gestul meu, dacă mă mai şi spovedeam – le “luam de la gură”! Dar şefii aveau grijă să mă aprecieze correct, în ultimă instanţă, şi nu păgubeam prea mult eu.

Dar mi-a venit şi ideia să-i aseamăn cu o “haită de proiectare” – să zicem o haită de lei-paralei, de junglă – eu să-mi opresc “partea leului” (ansamblul general), iar lor să le repartizez “cite-o ciozvîrtă” (adică subansambluri şi detalii). Să muncească pentru “a merita”.

DAR NU ŞTIAU CE SĂ FACĂ.

LE ERA FRICĂ DE RĂSPUNDERE.

LE-AM EXPLICAT CU CRETA PE TABLĂ, CA LA FOTBALIŞTI TACTICA DE JOC. LE-AM SPUS CĂ RĂSPUNDEM SOLIDAR, TOATĂ GRUPA, EU ŞI FIECARE ÎN PARTE.

I-AM FĂCUT “MARI SPECIALIŞTI”, DEŞI ERAU NUMAI INGINERI, TEHNICIENI SAU DESENATORI, luaţi separaţi, vai de mama lor!, cu cîteva excepţii! Împreună – dărîmam tot!

Pusul procentajului nu mai a fost o problemă, calitatea lucrărilor a crescut enorm, iar mie mi s-a spus “TATA BADEA”, profesorul.

TABLA ŞI CRETA! Au făcut minuni!

“Grădiniţa de copii”, ditai “comandoul de proiectare”, avea liber şi la “ORA SEXUALĂ”, ora în care spuneau bancuri deocheate, cînd îi lăsam să mă critice, fără menajamente, să putem să îndreptăm greşelile greşiţilor noştri!  (Pînă şi Ceauşescu învăţase lecţia: “- Unde-i ministrul cutare?” “ – La Tovarăşu, la “Ora Sexuală”!”)

Eu oboseam mai puţin. Ei erau mîndri de ceea ce ieşea din mîna lor. Cînd oboseam, pînă la extenuare, mă protejau, aveau idei în locul meu. Ajunseserăm să facem şi cite 5-6 proiecte pe lună, dacă simplificam puternic. Mi-aduc aminte de Kopetin Gheza, în mină la Petrila, cum era protejat de ortacii lui, cînd obosea pînă şi Eroul Muncii Socialiste!

Dar aveam şi eşecuri:

Ni s-a repartizat o dată 1 km., un singur kilometru, din proiectul “CANALUL SIRET-BĂRĂGAN”, în stadiul de studiu tehnico-economic. Noi am mers pe varianta cu 1 EXCAVATOR MARE DE CARIERĂ, în comparaţie cu alte grupe, care au ales excavatoare de putere mică şi medie! Am fost întrebaţi – la avizare – cum scoatem excavatorul la liman, adică cum îl montăm şi îl demontăm in situ? Aveam de fapt o viziune cu TOT CANALUL, nu numai kilometrul dat.

-         Păi facem la canale peste tot, prin toată ţara!, mai précis în Moldova, Muntenia şi Oltenia, peste tot unde e cîmpie!, să scăpăm de… INUNDAŢII!...

“Grădiniţa de copii” a avut dreptate: se putea iriga TOT ce este însemnat cu verde în estul şi sudul hărţii României; şi în toată cîmpia românească se putea iriga şi se puteau evita inundaţiile.

Cu un singur excavator mare – metaforic - dar real!

Canalul Siret-Bărăgan s-a început prin 1987, dar nu e gata nici azi. Mare păcat!

Premiaţi-l pe eroul de la Galaţi, Sandu GHEORGHIU!

Savin BADEA

Anexa 2: 
Poftim! Mi s-a sevit dovada pe tavă, în cutia poştală!

INSTITUŢIA PRIMĂRIEI CRAIOVA

Dragi craioveni,

1. Aşa cum v-aţi obişnuit, an de an, Instituţia Primarului Municipiului Craiova continuă să vă informeze asupra proiectelor de dezvoltare a oraşului şi asupra modului în care sunt cheltuiţi banii dumneavoastră.

2. Deşi traversăm împreună un an dificil, continuăm să implementăm proiectele de infrastructură, care să menţină şi să creeze noi locuri de muncă, să administrăm în mod eficient structura medicală a municipiului Craiova, în cadrul spitalelor nr. 2, 3 şi 4.

3. Cu sprijinul fondurilor europene pe care le vom accesa, în cuantum de 94,9 milioane euro, ne propunem să dezvoltăm şi să modernizăm pînă în 2013 infrastructura rutieră a Zonei Metropolitane Craiova, prin construirea unui pasaj subteran şi a unui pasaj suprateran în vederea descongestionării traficului rutier în zona centrală a municipiului.

4. Tot din fonduri europene, cu o cofinanţare de 98%, de la Uniunea Europeană, vom demara reabilitarea şi modernizarea Bulevardelor Olteniei, Tineretului, Caracal, Rîului, dar şi a străzilor Pelendava, Brestei, Amaradia, Toamnei şi Bariera Vâlcii.

5. De asemenea, din aceleaşi resurse financiare, vom reabilita 13 kilometri cale de tramvai, vom construi două centre pentru sprijinirea afacerilor, cercetării şi dezvoltării tehnologice şi de asemenea vom reamenaja Parcul Nicolae Romanescu, Grădina Botanică, alte parcuri şi grădini publice din municipiul Craiova.

6. Din această toamnă, vor demara – cu cofinanţare de 50 la sută de la Uniunea Europeană, lucrările pentru construiorea unui Centru Multifuncţional de Expoziţii, în zona fostului tîrg de săptămînă, din cartierul Romaneşti. Lucrările la Sala Polivalentă vor continua, de asemenea, avînd ca termen de finalizare – 31 decembrie 2010.

7. Prin intermediul Programului ISPA şi cu cofinanţare de la Banca Europeană de Investiţii, prin intermediul Companiei de Apă Oltenia se derulează proiecte în valoare de 84 milioane euro, ce privesc reabilitarea şi modernizarea staţiei de epurare din municipiul Craiova, a reţelei de apă potabilă şi a reţelei de canalizare – prin extinderea acesteia din urmă cu 55 km în cartierele Brestei şi Lascăr Catargiu.

8. Am susţinut dezvoltarea infrastructurii publice, din zona fabricii Ford, cu scopul de a asigura toate facilităţile pentru demararea cît mai rapidă a producţiei şi crearea cît mai multor locuri de muncă.

9. Se fac aşadar eforturi de a continua investiţiile pentru modernizarea Craiovei, prin cheltuirea cu chibzuinţă a banilor publici, pentru asigurarea serviciilor comunitare de care dumneavoastră să beneficiaţi în continuare.

10. Instituţia Primarului municipiului Craiova mulţumeşte tuturor craiovenilor pentru solidaritatea de care dau dovadă şi îi asigură că face toate eforturile pentru dezvoltarea în continuare a oraşului în care trăim.

Cu deosebit respect,

Viceprimar, Mărinică DINCĂ (semnătura)

11. *** COSTURILE TIPĂRIRII ŞI DISTRIBUIRII ACESTUI MATERIAL NU SÎNT SUPORTATE DIN BUGETUL LOCAL.

NOTA MEA: Mi-am permis să numerotez fiecare aliniat, pentru a putea face comentarii. 

1. Mulţumesc pentru informaţii şi felicitări pentru iniţiativă şi sinceritate!

2 Aş vrea să ajungă Sănătatea gratuită, ca în Socialism, fără co-plată şi "banii în plic"!... Aş vrea să nu-mi mai fie "Frică de spitale", că iau vreo boală-suplimant sau rămîn fără... "sculă"!
(Cineva, o prietenă, îmi spunea, telefonic, în glumă, că le-ar tăia "scula" tuturor bărbaţilor din România şi l-ar pune Preşedinte numai pe Dl. Ciomu, că n-avem "Bărbaţi de Stat", viteji, foarte deştepţi şi hotărîţi! 
- Şi femeile ce-ar face?
- Avem... vibratoare destule!)

3. Ce mai! Toţi se pricep la..,. asfalt, la grosimea asfaltului! Pînă şi Hitler!

4. Eu nu. Cum se măsoară grosimea asfaltului?

5. Faceţi şi breteaua de tramvai Gară-Parc, şi "Trenul Pionierilor", în "preerie", de la  "Parcul ROMANESCU" la "Parcul TINERETULUI" (Luncă), pe aleia dintre benzile de circulaţie, aşa cum a mai fost în... copilărie.

6. Ce vă spuneam? Jumi-juma! Spirala Istoriei Craiovei n-o faceţi? Cum sponsorizaţi cultura? Cînd ajunge iar Educaţia gratuit? Ce faceţi cu sportul, cu fotbalul, cu turismul? Eu scriu bloguri, pentru că nu pot edita o carte!

7. Bine, dar ieftiniţi apa, gazele şi electricitatea?! Contoarele de apă vor mări costul apei?



8. Iar infrastructură!, iar asfalt! Dar Ford n-are bani, ce păzeşte! Faceţi Intreprinderea mixtă româno-americană, dacă tot a venit Ford "să-l scoatem din găleată" şi să prospere!

9. Vrem informaţii şi pe fiecare detaliu în parte, mai pe larg. 


10 Şi noi vă mulţumim! Spor la treabă. Să ne calculaţi randamentul isprăvilor Dumneavoastră, ale  Primăriei! Dar cu repornirea industriei, a economiei ce faceţi? Sediul Combinatului Chimic arată ca după război! Electroputere mai există? Fabrica de avioane e tot în picaj? Poate fac acolo OZN-uri!

11. Zău?


ing. Savin BADEA   

UNIREA

 

UNIREA

 

De două mii de ani încoace

Românii sînt lipsiţi de pace

Şi la răscruce de imperii

Războaiele roiesc puzderii.

 

Temute hoarde în migraţii

Pretind că sînt civilizaţii,

Dar vin să fure de la noi

Fără război şi cu război.

 

Arar, aleasa prietenie

Şi româneasca omenie,

Prea cunoscute de străini,

Se preţuiesc şi prin vecini.

 

Acestea toate le explică

Un brav popor c-o ţară mică,

Ce trece fiecare greu,

Mereu unit, unit mereu!…

 

Savin BADEA

(1977) (din volumul "RĂSARE SOARELE")