joi, 29 iulie 2010

Jorge Luis BORGES - ARIOSTO ŞI ARABII

Jorge Luis BORGES

 
ARIOSTO ŞI ARABII
1
Nu poate nimeni izvodi o carte.
O carte-adevărată veac oprit
Şi arme cere, zori şi asfinţit.
Şi marea ce uneşte şi desparte.
2
Aşa credea Ariosto cel dedat
La jocul leneş, în decor cu-arini,
Cu marmuri albe şi cu negri pini,
De-a mai visa odată ce-a visat.
3
Văzduhul încărcat e de visare
(Cu scene de război încrîncenat
În veacul dur pe-al lui pămînt purtat)
Urzită de-amintire şi uitare.
4
Spre văile-acvitane-a apucat
Şi a căzut oştirea-n ambuscadă.
Aşa povestea s-a născut: cu-o spadă
Şi-un corn ce-n Roncevaux a răsunat.
5
Pe-al Engliterei sol saxonul dur
Şi-a-ntins oştirea ce avan se-nfruntă
În nesfîrşit război. Din lupta cruntă
Un vis rămas-a: regele Arthur.
6
Din boreale insule, ce-n loc
De soare au doar mare poleită,
Vis ne-a venit cu-o fată adormită
Ce prinţul îşi aşteaptă-n cerc de foc.
7
Din Persia ori din Parnas sosit
E visul cu-acel cal înaripat,
Strunit de vrăjitorul înarmat
Ce fuge şi se-afundă-n asfinţit.
8
Din şaua unui cal de vrăjitor
Privit-a Ariosto-ntreg pămîntul
Brăzdat de lupte, stăpînit de-avîntul
Din pieptul ars de-al aventurii dor.
9
Ca printr-o fină, aurie ceaţă
Vătut-a lumea ca pe o grădină.
Iubirea înflorită în lumină
Medoro şi Angelica o-nvaţă.
10
Asemenea sclipirii de cleştar
În opiul oriental întrezărite,
Iubirile-n Poem sunt povestite
În neorînduială de bazar.
11
Iubirea-a cunoscut. Cu ironie
Şi cu pudoare astfel a visat
Castel nemaivăzut şi fermecat,
Ce e (precum viaţa) doar magie.
12
Ca multor alţi poeţi de-atîtea ori,
Norocul hărăzitu-i-a ciudat
Destin: să bată ţara-n lung şi-n lat,
Umblînd mereu haihui cu capu-n nori.
13
Din zaţ de visuri, din nisip uşor,
Pe care Nilul viselor îl lasă,
Ţesut-a fir subţire pewntru plasă,
Buimacul labirint strălucitor,
14
Enormul, unic diamant în lume.
E cucerit oricine l-a privit
Şi transportat în univers vrăjit
De dincolo de simţuri şi de nume.
15
E cucerită Europa toată,
Sub vraja iscusitei, purei arte.
Jelit-a Milton, cînd luio Bradamarte
Sfîrşitul i-a sunat şi, întristată,
16
Dalinda suferea. E cuicerită
Întreaga Europă şi pătrunde
Şi-n misterios Orient povestea, unde
De leneşi lei e noaptea bîntuită.
17
De-un rege care-n zări o cruntă moarte
Reginei de o noapte-i hărăzeşte:
Un implacabil iatagan, vorbeşte
Fermecătoarea, ne-ntrecuta carte.
18
Aripi ce-s însăşi noaptea, vîrcolac
Ce ţine, greu, un elefant în gheare,
Magnetici munţi cu-a lor îmbrăţişare
Ce nava-n mii de aşchii o prefac.
19
Pămîntul susţinut e de un taur
Ce stă pe-un peşte, adacadabre vane,
Cuvinte mistice şi talismane
Caverne în granit deschid, de aur.
20
Visat de sarazinii ce-au venit
La Agramante-n oaste, musulmane,
Nedesluşite chipuri cu turbane,
Apusul visu-acesta-a cucerit.
21
Orlando e acum surîzătorul
Ţinut ce-ngrămădit-a-ntre hotare
Minuni domoale şi visări bizare.
Uitat-a visul astăzi cititorul.
22
De arta din Islam redus la pură,
Deşartă erudiţie, poveste,
Pe sine se visează. (Faima este,
Din formele uitării, cea mai dură.)
23
Prin geamul palid raza intră pură,
Şovăitoare-atinge cartea rară,
Şi iar se-aprinde, arde focul iar
În aurul din grea ferecătură.
24
În sala goală cartea-a amuţit,
Călătoreşte-n timp. Vagi aurore
Rămîn în urmă, şi nocturne ore,
Şi-a mea viaţă, visul meu grăbit.

 
Traducere de Andrei IONESCU.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu