sâmbătă, 22 mai 2010

CIORBA DIN TOPOR

CIORBA DIN TOPOR
(DECAMERONUL OLTENESC, 7)






Prelucrare după o snoavă populară (şi după Nick SAVA – „CIORBA DE POST” – din revista „Atheneum”, Canada).
(strofa) (secvenţa)
1       1
Un mucalit, numit Păcală,
Tot colindînd îngîndurat,
Ajunse, rupt de oboseală,
În Plai – o margine de sat.
2
Dar seara cobora negruie, 5
Cînd el intră în sat, mînat
De-un gînd ce-l îndemna să suie
Peste-o muiere, într-un pat.
3

Venind pe uliţă la vale,
Se întîlni cu un ţăran, 10
Neam de boier, păşind agale,
Ca Vodă-Lobodă-n Divan.
4
„ – O sară bună, măi creştine!” -
Îi dă Păcală îndrăzneţ.
„ – O bună sara şi la tine, 15
Precum ţi-e inima, drumeţ!”
5
Şi-l luă Păcală la taclale:
„ – Mă prinse neagra tot pe drum.
O casă să-mi arăţi matale,
De-o înnoptare, chiar acum. 20
6
Că vezi mata, nu prea mi-ar place
Şi pe deasupra-i şi păcat,
S-adorm pe cîmp cu dobitoace,
Taman în margine de sat!”
7
„ – Cum nu, flăcău! Păi, chiar la mine, 25
Dar am de mers la deal mult rău,
Vreo două ore şi mai bine,
Să pun de pază un dulău.
8
Că au ieşit la rupt mistreţii
Pe ţarină, prin păpuşoi – 30
Distrug de-a valma toţi ştiuleţii,
Dar eu le-am căşunat război.
9
Tu du-te, bate la oricare
Din uşi, pe unde-ai fi zărit
Vreo lampă cu lumină mare, 35
Acolo-i loc de poposit.
10
Căci gospodarii-n satul nostru
Nu te-or lăsa în drum să mîni,
Te-or ospeţi, ştiu bine rostul,
Că, Doamne-iartă!, nu-s păgîni!” 40
11       2
„ – Atunci te du, om bun, în pace.
Fă-ţi treaba sănătos, deplin,
C-oi hodini precum îmi place
În altă casă de creştini…
12
Dar uite că-mi surîde bafta: 45
Văd o lumină în fereşti…”
„ – Păi, aia-i casa lelii Safta,
De care-ţi zic să te fereşti.
13
Nu te-o lăsa ea în uliţă,
Numa că-i cărpănoasă rău: 50
Nu-mparte nici-o linguriţă
Cu nimeni din ce e al său!
14
Eu zic să-ţi caţi altă găzdoaie
Or să m-aştepţi pînă pogor.
Nu-s prea avut, dar o odaie 55
O am deschisă tuturor.
15
Şi-un boţ de mămăligă este,
Cu tine să-l împart nu scap…” -
Dar Păcăliciul de poveste
Avea deja alt plan în cap. 60
16
„ – Om bun, nu te-ngriji de mine.
La lelea Safta merg de-a drept.
Să scol pe alţii nu e bine
Şi nici pe tine să te-aştept.”
17    3
„ – Cum vrei, creştine, noapte bună! 65
Să nu-mi zici, bre, că nu ţi-am spus!
Poţi să rămîi şi-o săptămînă.
Te las…” Şi-o luă pe deal în sus.
18
Iar „ – Noapte bună!”-a zis Păcală,
Pornind spre casă-n colbul gros. 70
Intră-n ogradă cu sfială
Şi bătu-n uşă, cuviincios.
19
Se crapă uşa, se iţeşte
Un ochi iscoditor, zglobiu -
Sub o broboadă neagră creşte 75
Chiar lelea Safta mai tîrziu.
20
„ – O bună seara – nu degeaba!” -
Zice Păcală-nveselit.
„ – A, bună, bună!” – da şi Baba,
Dar ea cu glas nedumerit. 80
21
„ – Să vezi ce s-a-ntîmplat: pe cale,
Mă prinse noaptea-n sat de prost.
Văzînd lumină la matale,
Te rog să-mi dai un adăpost.”
22
„ – Aha!” – Sta ca proţapu-n uşă. 85
„ – Eşti singur cuc sau ai amici?”
„ – Doar eu cu straiţa – zău, mătuşă!”
„ – Bine, deschid. Te las, cum zici…”
23         4
Şi uşa se deschise tare.
„ – Să ştii c-ai nimerit cam prost:     90
Azi n-am mai pregătit mîncare -
M-ai prins în mare zi de post.”
24
„ – A, nu-i nimic. E bun şi postul.
Are şi postul rostul lui.”
Şi intră-ntr-o odaie „Prostul”,     95
Rotind privirea-n jur, hai-hui.
25
Cu var erau spoiţi pereţii.
Curat şi toate-n locul lor.
Luceau ca roua dimineţii
Blid, oale, străchini şi ulcior. 100
26
„ – Post negru?” – zice-aşa-ntr-o doară
Păcală, să nu stea chitic.
„ – Ha?” – zice Baba, bunăoară,
Că n-ar fi auzit nimic.
27
„ – Îţi zic de Postul Negru – Lume! – 105
Chiar n-ai măcar magiun, rahat,
Vreun blid cu zupă de legume,
Unt, mămăligă, praz uscat…”
28
„ – Apoi, fecior, am mari păcate -
Nu le mai spăl nici cu săpun! – 110
E bine să-nfrînez, nepoate,
Din pofta trupului nebun.
29       5
Te sfătuiesc că nici chiar ţie
Nu ţi-ar strica un post măcar!” -
Ea bate şaua, grijulie, 115
Ca să priceapă iapa clar.
30
„ – Postesc, mătuşă, şi dulceaţă!
Uite, de azi, de cînd plecai
Cam nemîncat, de dimineaţă,
Mă luai cu drumul şi uitai 120
31
Şi de mîncare şi de mine,
Şi iată-mă-s chiar nemîncat…
Să şi postesc – o fi prea bine,
Dar cum s-adorm flămînd în pat?!”
32
„ – Bine-i, fecior, faci bine încă: 125
Te-ajută bunul Dumnezeu…”
„ – Flămînd, dar tare ca o stîncă,
Cu El alături tot mereu!”
33
Oricît m-ar îmbia Satana,
Dar fără Domnul crăp uşor:   130
Iată, nici nu m-ating de slana
Din traistă, chiar de-ar fi să mor.
34
Numa’ că fiind pe drum s-ar cere
Sî-nghit ceva, să n-am păcat…
O supă chiar mi-ar da putere,   135
Să nu cad din picioare lat.
35           6

„ – Păi, da, fecior, s-o mînci cu pîine,
Ţi-ar prinde bine… N-am deloc!
Că, vezi mata, abia de mîine
Gătesc şi pun oala pe foc.   140
36
„ – Că bine zici! Dă-mi, bre, o oală,
Puţină apă şi-ţi gătesc
Supă de post orientală,
Supă de post mănăstiresc.”
37
Se miră: „ – Cum? Din apă chioară?   145
Nu am nimic…” „ – Ei, din topor!…”
Şi scoate de la brîu, afară,
Toporul nou, strălucitor.
38
„ – Taci, tu, om bun! – şi dă să-njure! –
De-aşa ceva n-am auzit!”   150
„ – Nu ştii de supa de secure?! –
Atunci degeaba-ai mai trăit!
39
Stau şi mă minunez sub frunte:
Să nu ştii supa bună ce-i?! –
La greci… călugări… Sfîntul Munte…   155
Se-mfruptă-n post numai acei.
40
De unde crezi mata că Sfinţii
Printre păgîni mai prind puteri?”
„ – Minune-i mare! Fala minţii!” –
Se miră Baba de mister.   160
41           7

„ – Bre, focu-i pus… dă-mi oala goală
Şi adă-mi apă de izvor…” –
Ea-i varsă un urcior în oală;
Oala-i pe-un foc mistuitor…
42
Cînd apa fu clocotitoare,   165
Şi-a pus la fiert bietul topor
Şi pînă l-a răsfiert mai tare,
Şi-au depănat poveşti de-amor.
43
„ – Îi gata?” – zice  ea-ntr-o vreme,
Cînd nerăbdarea-i dete-n foc.   170
„ – Ia gustă supa… Nu te teme…”
Suflă: „ – Chiar proastă nu-i deloc!”
44
Ia lingura de lemn degrabă,
Grijind la ars şi-apoi la lins:
„ – Aproape-i gata, scumpă Babă,   175
Abia un pui de gust de-a prins…
45         8

Ar fi mai bună numai dacă
Ceva legumă aş fi pus…
Ca-n Sfîntul munte…” „ – Cît?” „ – Oleacă!”
„ – Zi-mi ce? S-ar mai găsi pe sus…”   180
46
„ – Păi, nişte morcovi, păstîrnacul,
O ţelină şi-ar fi prăpăd!…
Mai ia şi-o ceapă!” – strigă Dracul,
Cînd Baba fu deja în pod.
47
Le taie tacticos Păcală   185
Şi le aruncă-n Iad-fierbînd,
Gustînd savant din torboseală:
„ – E bună!” – zice el, rîzînd.
48
„ – Acum e gata – cu plăcere –
Dar doi cartofi ar fi destui   190
Să-i dea tărie… Dar nu cere
Nici Dumnezeu de unde nu-i!”
49
„ – Să cat cartofi…” – abia îngaimă –
Ah, Doamne, ce miros! – de tei!”
„ – Dar adă chiar şi cinci, de spaimă!” –     195
Strigă Păcală-n urma ei.
50
„ – Buuun!…” – dă Păcală vestea bună –
Numai s-o dregem rău… mai nou,
Am drege-o noi, dar nu-i smîntînă,
Ca la călugări… başca ou!…   200
51
S-arunc deci brişca. N-am căire…”
„ – Ce-ţi trebuie s-aduc? O vreau
Să fie ca la mănăstire!” –
S-a dat din pituluş pe şleau!
52
Drese Păcală ca la carte   205
Şi-i puse sare – să-i dea gust –
Ba şi verdeţuri aromate,
De după sobă, loc îngust.
53         9

„ – Aşa!… ca să miroase bine!” –
Spuse şi scoase-acel topor   210
Şi brişca, fierte, şterse,-n fine,
Şi-şi puse slana-n locul lor.
54
Apoi le-a-nfipt la cingătoare:
Ce faine scule de mîncău! –
„ – Prind bine data viitoare!” -    215
Şi-i face zîmbre Babei, zău!
55
„ – Fugi, adă blide, du-te-n şură,
Cotrobăie în pod, sub pat –
Că de-ar mai fi şi-afumătură,
Ar fi ca-n Rai, să n-am păcat!”   220
56
„ – Dar a bătut de miezul nopţii!…” –
Da-i vine c-un picior de porc,
Os afumat – să moară morţii! –
„ – Stai blînd, că n-am să te mai storc…
57
Un pic, oleacă, nu-i sminteală,   225
Toc şi cărnica, nu-mi da zor!” –
Şi bucătarul de Păcală
Tocă piciorul din topor.
58          10

„ – Mai fierbe fix două minute!…” –
Of! În sfîrşit! S-au aşezat   230
La masă: două blide, iute,
Şi alte două, au mîncat!
59
Să fiu exact: numai Păcală
Mîncă lin, tacticos, cinstit,
Gospodăreşte, cu sfială…   235
Dar Baba parc’-a-nnebunit!
60            11

Au stat şi la taifas, mai după…
Ca oamenii-nsetaţi de ştiri:
„ – De-acum am să mănînc doar supă,   240
Din asta de la mănăstiri.
61
Iacă, am o secure veche
Şi poate c-ar da gust plăcut…”
„ – Aşa, mătuşă!” – pe-o ureche,
Păcală, pus în aşternut,
62
Pe jumătate adormise:   145
„ – dar nu uita să-i pui nutreţ,
Legume şi verdeţuri şi să
Mai pui o halcă de mistreţ.
63
Îţi va ieşi – pe româneşte –
O supă, ca la noi, de spor –
Securea poate rugineşte –
Mai bună-i ciorba din topor!   252



15 decembrie 2009



Savin BADEA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu