PEŞTIŞORUL DE AUR

 

PEŞTIŞORUL DE AUR

Prelucrare după un basm rusesc.
L-a versificat şi A. S. PUŞKIN.

1(strofa) 1(secvenţa)

1   1

Într-o mică izbă veche   1

De pe insula Buian,

Trăiau greu un Moş şi-o Babă,

Trai amar de om sărman.

2

Ca să-şi ducă traiul zilnic,  5

Moşul a-mpletit năvod,

Pescuind la malul mării

Şi cîntînd ca un rapsod.

3      2

Într-o zi, a tras din mare,

Amărît, năvodul gol,    10

Greu ca pietrele de moară,

Plin de alge şi nămol.

4

Şi abia l-a scos din apă:

Se prinsese-un peştişor,

Pe de-a-ntregul numai aur,   15

Aur pur, strălucitor.

5

Peştişorul însă-l roagă,

Cu grai simplu, omenesc:

„ – Nu mă omorî, Bătrîne,

Ştiu şi eu să răsplătesc:    20

6

De m-arunci în marea-albastră,

Ţi-oi îndeplini frumos

Cea mai mare din dorinţe

Şi-o să ai mai mult folos.”

7

S-a gîndit adînc Bătrînul    25

O clipită, necăjit:

„ – Nu mai vrau nimic, străine!

Du-te-n mare fericit!”

8     3

Şi l-a aruncat în valuri

Şi s-a-ntors la Babă-acas’.    30

“ – Mult ai zăbovit, Moşnege!

Ce-ai prins azi, răstimp de-un ceas?”

9

“ – Doar un Peştişor de Aur,

Unul mic… şi l-am lăsat,

Că prea s-a rugat de mine    35

Să-l slobod, să n-am păcat…

10

<< - Drumul dă-mi în marea-albastră,

Că-ţi voi fi de ajutor,

Că-ţi îndeplinesc dorinţa

Cea mai mare – zău - să mor!>> -    40

11

Mi-a fost milă de-aşa Peşte

Vorbitor, din aur pur,

Şi l-am slobozit în mare...

N-am mai vrut nimic, îţi jur!”

12   4

„ – Drac bătrîn şi fără minte!    45

Ai pus mîna pe noroc

Şi, de bleg, n-ai fost în stare

Să te pricopseşti pe loc!”

13

Şi s-a mîniat Băboaia

Şi l-a ocărît, de rea,    50

Încît Moşul, toată ziua,

N-a avut răgaz să stea.

14

„ – Să-ţi fi dat măcar de-o pîine,

Doar atît să-i fi cerut!

N-avem nici măcar o coajă,    55

Să mîncăm! Nici de cernut...”

15       5

Moşul, nerăbdînd ocara,

Către mare s-a-ndreptat

Şi, ajuns la malul mării,

Pe-acel Peşte l-a strigat:     60

16

„ – Peştişorule de Aur,

Ieşi din mare, bre, isteţ,

Şi întoarce-ţi către mine

Capul tău cel vorbăreţ!”

17

Peştişorul Solzi de Aur      65

A sărit pe mal: „ – Ce vrei?”

„ – Baba vrea un colţ de pîine...”

„ – Du-te-acas’! Fac voia ei!”

18       6

Moşul s-a întors acasă:

„ – Babo, pîine-avem de-acum?”     70

„ – Pîine e cu-ndestulare.

Altul e necazul...” „ – Cum?”

19

„ – S-a crăpat covata veche

Şi n-am cum să-ţi spăl cămeşi.

Cere-i Peştelui de Aur      75

Alta nouă. Şi-acum, ieşi!”

2o     7

A plecat la ţărm Moşneagul,

Supărat şi îmbufnat,

Şi, ajuns pe plaja mării,

Către Peşte a strigat:   80

21

„ – Peştişorule de Aur,

Ieşi din mare, măi fecior,

Şi întoarce-ţi către mine

Capul tău cel vorbitor!”

22

Vine Peştele din mare,    85

Din adînc, şi-ntreabă: „ – Ce-i?”

„ – Baba vrea covată nouă.”

„ – Bine. După voia ei!”

23

Moşul face calea-ntoarsă

Şi nici bine nu-i ajuns,    90

Că-i întîmpinat de Babă

Cu ocări şi cu împuns.

24

„ – Cere-i Peştelui de Aur

Izbă nouă, de ciocoi,

Că în asta nu e viaţă    95

Şi-o să cadă peste noi!”

25    9

Pleacă iar Moşul la mare

Şi îl cheamă pe Peştiuţ:

„ – Peştişorule de Aur,

Fă-te-ncoa’ şi fii drăguţ!”   100

26

Peştele din mare iese

Şi şi-a-ntors capul spre Moş:

„ – Ce-i mai trebuie, Moşnege?”

„ – Izbă nouă, cu cucoş!

27

Baba vrea şi nu-mi dă pace    105

Izbă nouă, de ciocoi,

Că cea veche e-ntr-o rînă

Şi-o să cadă peste noi.”

28

„ – Nu te năcăji, Tataie!

Mergi acas’, cu Dumnezeu!    110

Se-mplineşte voia Babei -

Fac şi izba – nu e greu!”

29     10

Cînd s-a-ntors acas’ Bătrînul

A văzut izba de lemn,

Bîrne din stejar puternic,   115

Şi pictată c-un desemn.

30

Baba i-a ieşit ‘nainte,

Cătrănită, jar pe foc:

„ – Moş tîmpit şi porc de cîine,

Care fuge de noroc!      120

31

Mare brînză! Ia, o izbă!

Chibzuind c-ai mîntuit

Treaba ta – nici pomeneală! –

Să te-ntorci cum ai venit!

32

Du-te l-al tău prost de Peşte    125

Şi îi spune răspicat:

Nu mai vreau să fiu ţărancă –

Mă vreau boieroaică-n sat!

33

Să-mi dea Lumea ascultare

Şi să poruncesc aş vrea -    130

Oamenii, de-mi ies în cale,

Să se-nchine-n faţa mea!”

34      11

Moşul iar plecă la mare

Şi-l chemă pe Peştişor:

„ – Peşte bun, cu Solzi de Aur,    135

Vin’ la mine, mai cu zor!”

35

Iese Peştele din mare:

„ – Care ţi-i dorinţa? Ce-i?”

„ – Nu-mi dă pace, iarăşi, Baba –

Alt-ar fi menirea ei!    140

36

Nu mai vrea să stea ţărancă.

Boieroaică s-ar visa.”

„ – Nu te necăji, Moşnege!

Facă-se pre voia sa!”

37      12

Cînd s-a-ntors acas’ Pescarul   145

Văzu-n curte alt căsoi,

Zid de piatră, cu trei caturi,

Forfotind de slugi, şi-apoi

38

Sta Băboaia îmbrăcată-n

Rochie de catifea,     150

Cocoţată-n jilţ de piatră,

Şi porunci cum mai dădea!

39

„ – Ziua bună, Jupîneasă! –

Salută înmărmurit –

Nu cumva mi-aţi fi nevastă?    155

Şi de-acum m-am pricopsit?”

40

„ – Bă, ţărane, bădărane,

Tu nevastă îndrăzneşti

Să numeşti o boieroaică,

Viţe mari, împărăteşti?    160

41

Ei, slugi! Ia veniţi încoace

Şi duceţi pe-acest ţăran

În grajd, ca să ţină minte –

Cu harapnicul, baban!”

42     13

Slugile îl înhăţară     165

Pe moşneagul mucalit:

Îl tîrîră-n grajd, la vite,

Cu harapnicul cîrpit –

43

Fu bătut ca la fasole,

Cînd ba viu, cînd ba moroi –     170

Pus îngrijitor de curte,

I s-a dat un măturoi,

44

Ca să ţină bătătura

Tot curată, ca la Han –

Mînca în bucătărie,     175

Cu tovarăş un motan.

45

Şi grea viaţă-a fost să aibă

Bietul Moş, sărmanul ins,

Ziua măturînd, iar seara

Cu harapnicul atins.   180

46

Dacă undeva vrea urmă

De gunoi i-ar fi rămas,

Era răsplătit, prin grajduri,

Cu nădejde, cam vreun ceas.

47

„ – E a dracu’ Vrăjitoarea!”   185

Gîndea Moşul: „ – Drac, ehei!,

Am dat cu norocu-ntr-însa,

Dînsa dă-n bărbatul ei!”

48      14

Dup-un timp, de boierie,

Baba sta-n plictis mocnit...   190

A cerut să-i vie Moşul

Şi pe loc i-a poruncit:

49

„ – Du-te, Drac bălţat, la baltă,

Cheamă-ţi Peştele netot,

Că mi-e-n scîrbă boieria,    195

Cu căsoi, cu slugi, cu tot!

50

Să mă faci Împărăteasă!

Asta vreau! Îţi jur! Să mor!”

S-a dus iar la mal Bătrînul

Şi-l chemă pe Peştişor:    200

51      15

” – Peştişoare, Peştişoare!

Din afund să vii grăbit!”

„ – Ce ţi-e păsul, iar, Moşnege?”

„ – Iaca, n-am înnebunit!

52

Dar e iar nebună Baba – 205

Mai ceva decît a fost:

Azi se vrea Împărăteasă

Şi m-a luat din nou de prost.”

53

„ – Du-te vînt cu veşti acasă!...

Să te-nchini lui Dumnezeu!   210

Ţi-am îndeplinit dorinţa,

Dar acuş a fost mai greu.”

54      16

S-a întors acasă Moşul:

Locul casei boiereşti

Era tot ticsit cu aur,    215

Cu palate-mpărăteşti.

55

Peste tot patrule mîndre,

Santinele, arme, oşti,

Parcuri – faţă, flanc şi spate –

Gură-cască, tonţi şi proşti.   220

56

Pajişti moi, cu iarbă verde,

Flori şi  pomi, parfumuri tari... –

Baba sta înconjurată

De boieri şi ghinărari,

57

În veşmînt de-mpărăteasă,   225

Într-un jilţ din aur pur.

Tobe răpăiau şi muzici

Se-auzeau jur-împrejur.

58

Toţi soldaţii strigau „Ura!”,

Toată forfota-i vacarm.    230

Flamuri fîlfăiau pe turnuri –

Numai Baba fără şarm!

59        17

Şi-aminti din nou de Moşul

Şi de Peştele-i Vrăjit:

N-ar mai vrea Împărăteasă;   235

De-aşa rang s-a plictisit!

60

Porunci să vie Moşul

Cel tîmpit în faţa ei.

Luat din forfotul mulţimii,

Iaca Moşul: „ – Babă, ce-i?”    240

61

„ – Drac bătrîn!” – îi zice Baba,

Ia aleargă pe cărări -

Nu mai vreau Împărăteasă,

Ci Crăiasă peste Mări:

62

Toate Mările şi Peştii   245

S-asculte de Voia mea!” –

Moşul a-ncercat s-abată

Acea Voie, cea mai rea!

63

“ – Dacă nu te duci îndată,

Capul, Moşule, ţi-l tai,    250

Şi-ţi va zace la picioare! –

Du-te, Drace, ce mai stai?”

64

Şi plecă din nou la mare,

Cu a inimă catran:

“ – Peştişorule de Aur,   255

Vin’ din valuri la liman!

65

Peştişorul nu se-arată,

Dar Bătrînul l-a strigat,

Înc-o dată şi-nc-o dată –

Marea-i val învolburat.   260

66

Şi pe cît era de clară

Şi-n lumină-n alte dăţi,

Azi era întunecată,

Valuri – cît nişte cetăţi.

67

Totuşi, Peştele de Aur   265

Apăru din val, sub zări:

“ – Baba mea, Împărăteasa,

Vrea Crăiasă peste Mări!

68

Toate Mările şi Peştii

S-asculte de Voia ei,   270

Ca Stăpînă peste Ape,

Peste Peşti şi peste Zei!”

69

Peştişorul Solzi de Aur

Nu i-a dat nici-un răspuns,

Dar s-a-ntors în largul mării   275

Şi-n afund de nepătruns.

70    19

Face Moşul calea-ntoarsă,

Supărat, îngîndurat…

Dar ajuns la locul faptei,

Nici-o urmă de palat:   280

71

Doar o mică izbă veche –

Cea din insula Buian –

Cu o Babă ştirbă, slabă,

Odihnind pe un buştean.

72    20

Au trăit, şi Moş şi Babă,   285

Trai amar, plin de nevoi,

Pescuind la malul mării,

Prea arar, ceva de soi.

73

Amărît, scotea din mare

Alge, mîl, cu firu-ntins -    290

Peştişorul cel de Aur

N-a mai fost vreodată prins…

                        

                     *

74      21

Se-ntreaba, vezi, Lumea toată

De poveste, leat de leat:

“ – A visat cumva Moşneagul   295

Sau Poetul era beat?”

75

De la Puşkin, prima oară,

M-am ales cu-acest buchet,

Îndrăgind un Moş şi-o Babă,

Ca şi marele Poet.   300

23 decembrie 2009 (într-o singură noapte).
(După traducerea Iozefinei şi a lui Ilie DANILOV.)

Savin BADEA