RIDICHEA URIAŞĂ

 

RIDICHEA URIAŞĂ

RIDICHEA URIAŞĂ


 
Prelucrare după o poveste populară.


Bunicul o ridiche a pus în grădiniţă
Şi a crescut aceasta cît capul unui om –
Ba, parcă, şi mai mare, cam cît o lubeniţă,
Cu frunza foarte lată şi-naltă cît un pom.


Dar într-o zi bunicul a încercat să scoată
Ridichea uriaşă cu totul din pămînt –
A apucat-o zdravăn de frunza ei cea lată
Şi trage tare moşul cu sîrg şi cu avînt.


Ridichea nu se lasă uşor să fie scoasă;
Şi moşul de îndată chemă pe babă – foc! –
Băbuţa îl apucă pe moş, mai voinicoasă,
Şi trag, însă ridichea nu s-a clintit din loc.


Atunci chemă bunica pe mica ei nepoată –
Nepoata prinde bine pe babă de cojoc,
Iar baba înciudată trage de moş o dată
Şi moşul de ridiche, dar nu se scoate – ioc!


Nepoata o potaie aduce mîniată –
Ham-ham!, căţelul latră să dea un ajutor –
O-apucă de fustiţă cu botul pe nepoată,
Nepoata pe băbuţă de-acel cojoc cu flori;


Iar baba îl agaţă pe moşul de scurteică
Şi de ridiche-atîrnă sărmanul de moşneag –
Degeaba trag tuspatru, ridichea nu se lasă –
Zadarnic se tot luptă – şi trag, şi trag, şi trag.


Se prinde şi-o pisică ridichea să o scoată –
Pisica de codiţă îl trage pe căţel;
Căţelul de fustiţă o trage pe nepoată,
Nepoata pe băbuţă şi baba moşul chel.


Se trage cu sforţare – echipa-i curajoasă –
Dar nu s-a smuls ridichea din loc c-un degeţel.
Dar iată că pisica tot miorlăie voioasă :
„Aduc eu pe un prieten – îl chem pe şoricel!”


Se prinde şoricelul de coada de pisică,
Pisica îl apucă la fel pe-acel căţel,
Căţelul pe nepoată o trage de fustiţă,
Nepoata pe băbuţă şi baba pe bunel.


Şi trag cu stăruinţă de-acea ridiche, tare:
Cu forţă, şoricelul, cît nuca,-n şir unit,
Pisica şi căţelul, nepoata, mama-mare… -
Minune, chiar minune! – ridichea a ieşit!

Savin BADEA