PAPUCII GÎSCANULUI

Prelucrare după o legendă românească – replică la o poezie de George Coşbuc, avînd aceeaşi sursă.



Demult, gîscanu-avea papuci,
De-i galbeni ca şofranul,
Cusuţi cu aur la Tecuci –
Mîndru de ei gîscanul!


Odată, el ar fi trecut
Pe-o punte Apa Ştucii
Şi nu ştiu cum s-a petrecut
Că şi-a pierdut papucii.


Să vezi atunci ce balamuc,
Ce jale-n gîscărime! –
Încît tot neamul lui Papuc
Plecă la rîu mulţime,


Să vadă ce-a păţit acel
Gîscan: „- Vai, cin’ mă scapă?
Căci rîul, hoţoman mişel,
Mi-a luat papucii-n apă!


Sărac de mine! Am rămas
Desculţ! Ce fac de-acuma?” –
Striga cu jale mare-n glas
Văzînd că-i groasă gluma.


Săriră repede – pîş-pîş! –
Acele gîşte-n undă
Să cate papuceii duşi
De apa cea flămîndă.


Cu sîrg cătară-n apa rea,
Din zori şi pînă-n seară,
Dar de papuci n-au dat şi-aşa
Trecu o-ntreagă vară.


Ba au venit în ajutor
Şi raţele – cu plata –
Papucii nu-s, degeaba zor,
Nu-s nicăieri şi gata!


De-atunci se zice cu-nţeles
De raţă cînd înoată
Că-şi vîră ciocu-n apă des
Şi se cufundă toată –


Şi gîsca, tot la fel – se strîng
Şi ar căta papucii
Gîscanului pierduţi prin crîng,
Sub pod, în Apa Ştiucii.


Şi dacă treci prin sat grăbit
Şi dai de-un cîrd de gîşte,
Vine-un gînsac mai sîsîit,
Ce parc-ar vrea să muşte,


Şi trage, neică, de nădragi,
Cu sîrg, parcă trag turcii:
„ – Găsit-ai papuceii dragi?
Unde îmi sunt papucii?”


Savin BADEA


Legenda populara.

PAPUCII GÎNSACULUI



Demult, demult, gînsacul avea în picioare nişte papuci galbeni, foarte frumoşi. Şi se mîndrea cu ei, lucru mare!
Odată, gînsacul nostru a vrut să treacă pe o punte; dar nu ştiu cum s-a întîmplat, că a scăpat papucii în apă.
Să fi văzut atunci jale pe bietul gînsac!
Auzindu-l cum se jelea, toate neamurile lui au alergat acolo, să vadă ce-i.
_
Vai de mine şi de mine, mi-au căzut papucii în apă! – striga gînsacul
în gura mare. – Săracul de mine, am rămas desculţ ! Ce să mă fac eu
acum ?

Repede,
repede, neamurile auzind aşa, săriră în apă, să caute papucii. Căutară
ele zi de vară pînă-n seară, dar peste papuci n-au mai dat.

Au venit atunci şi raţele în ajutor ; însă tot degeaba ! Papucii nicăieri…

Şi
din vremea aceea se zice că raţele şi gîştele, cînd înoată, tot vîră
ciocul în apă şi se cufundă ; ele caută papucii gînsacului.Iar dacă
treci pe lîngă un cîrd de gîşte, gînsacul sîsîie, se ia după tine şi te
apucă cu ciocul de haină, parcă ar vrea să te întrebe : « N-ai găsit
papucii ? Spune-mi iute, unde-mi sînt papucii ».



Legende populare româneşti. Ediţie critică de Tony Brill. Editura Minerva, Bucureşti, 1981 – pag. 508. 

George Coşbuc

POVESTEA GÎŞTELOR 

 

 

 

Un gâscan cu pene lucii
Cum trecea pe pod prin sat
Şi-ntr-o mân-avea papucii,
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat
Că papucii lui căzură,
Ce păcat, o, ce păcat!
Căci erau cu-alesătură,
Fără leac de tivitură
Ce păcat!

Gâştele-auzind cum zbiară:
Aoleu! Papucii mei!
Într-un suflet alergară
Şi-ntrebau mirate, ce-i?
Am rămas, plângea gâscanul,
Păgubaş de patru lei!
Iată-mă desculţ, sărmanul!
Ce mă fac acum, golanul,
Fără ei!


Haideţi toţi, şi moşi şi babe
Să-i cătăm pe râu acu!
Repede-notând din
labe
Cârdul tot pe râu trecu.
I-ai găsit? Eu, nu, surată,
Ce mă-trebi aşa şi tu?
Toate apoi strigau deodată:
Bată-i pacostea să-i bată!
Nici eu, nu!


Vara-ntreagă tot umblară,
Dar papucii duşi au fost!
Şi-au să umble şi la vară
Până ce le-or da de rost!
Iar gâscanul merge, vine,
Face cruci şi ţine post,
Nu-i găsesc! Sărac de mine,
Iar desculţ e, vezi tu bine,
Lucru prost!


Gâştele de-atunci, în cale,
Când văd apa undeva,
Căutând pornesc agale
Tot crezând că-i vor afla.
Vin şi raţe să le-ajute:
Mac-mac-mac şi ga-ga-ga!
Mac-mac-mac! Haid vino, du-te,
Zile-aşa pe râu pierdute!
Ga-ga-ga!


Iar când gâştele stau gloată
Şi prin dreptul lor te duci,
Sare tabăra lor roată
Şi te-ntreabă: Ce ne-aduci?
Ai găsit papucii? Spune!
Tu la fug-atunci s-apuci!
Sî-sî-sî! Tot fac nebune
Şi te muşcă, doar le-ai spune
De papuci!



George COŞBUC