POVESTE ORIENTALĂ (GURA LUMII sau OPINIA PUBLICĂ)

POVESTE ORIENTALĂ
(GURA LUMII sau OPINIA PUBLICĂ)

Prelucrare după o poveste de pe Internet, trimisă de Victor CHIABURU, căruia i se dedică, dincolo de moarte. 
Prima variantă.
 

1              1
La amiază, pe o stradă   1
Prăfuită din Keshan,
Treceau un măgar, un tată
Şi un fiu (un biet puştan).
2
Pe măgar încălecase   5
Tatăl. Fiul conducea.
Din popor, însă, o voce
Supărată îi certa:
3
„ – Bietul puşti! Pe picioruşe
Mici şi scurte, temerar,   10
Se încumetă să ţină
Pasul cu acest măgar.
4
Cum poate omul acesta
Să stea leneş pe asin,
Cînd băiatul osteneşte? –     15
Parc-ar fi un asasin!
5      2
Tatălui, cuţit în pieptu-i
Îi fu greul pont amar –
Chiar pe strada principală
Coborî de pe măgar…    20
6
Şi urcă pe-asin puştanul,
Dar al doilea trecător
Se răsti cu voce aspră,
A dojană, spre fecior:
7
„ – Ce ruşine! Ce obraznic!:     25
Stă sus-pus, ca un sultan,
În timp ce bătrînu-i tată
Fuge-alături, pe tăpşan!”
8         3
Şi-acest pont fu dur şi rece
Şi-l duru mult pe băiat,    30
Încît îl rugă pe tatăl
Să-i stea înapoi, urcat.
9
„ – Ai văzut vreodată asta?”-
Zice-o Babă, snop de ani –
Bietul animal cum cară   35
Pe spinare doi plăvani!:
10
Un bătrîn cu suflet negru
Şi-un netrebnic de puştan –
Au încovoiat măgarul,
Tolăniţi ca pe divan.”   40
11         4
„ – Vai, sărman asin!” – concise –
Cei ţintiţi de-asprimea-i grea,
Coborîră din spinarea
De asin, sărind din şea.
12
Dar abia făcură cîţiva    45
Paşi prin praf, cînd un străin
Făcu haz, în gura mare,
De cei de lăngă asin.
13
„ – Mulţumesc Cerului Mare
Că nu sînt atît de prost! –
De ce vă plimbaţi măgarul
Fără saci, folos şi rost?”
14          5
Tatăl puse dinainte
Fîn măgarului – mîhnit,
Îşi lăsă o mînă moale-n    55
Mîna fiului iubit:
15
„ – Tot – indiferent ce facem –
Cineva de-acord nu-i…” „ – Şi?”
„ Trebuie să ştim noi singuri
Ce credem că bine-ar fi!”   60

25 Decembrie 2009

Savin BADEA

POVESTE ORIENTALĂ
(GURA LUMII sau OPINIA PUBLICĂ)

Prelucrare după o poveste de pe Internet, trimisă de Victor CHIABURU, căruia i se dedică, dincolo de moarte. 
A doua variantă.

1
În Keshan, pe strada mare,     1
Tatăl, fiul şi-un asin.
Tatăl pe asin, iar fiu-i
Pe drumeag: „ – Ce asasin! –
2
Bietul puşti abia mai merge!…”    5
Schimb de locuri, fiu-i sus:
„ – Ce ruşine! Ce obraznic!
Stă ca un sultan, sus-pus!”
3
Amîndoi pe-asin povară-s.
Baba-i vede: „ – Doi  plăvani   10
Pe măgar încovoiază,
Tolăniţi ca pe divan.”
4
Tatăl, fiul, se coboară.
Da-i ocheşte alt străin:
„ – Proşti mai sînteţi! De ce oare   15
Nu uzaţi de-acest asin?”
5
Tatăl sfat dă: „ – Tot ce facem,
Cineva ni-i contra iar!… –
Trebuie să ştim noi singuri
Ce să facem bine!… Clar?!”    20

25 Decembrie 2009

Savin BADEA

Sursa:

POVESTE ORIENTALĂ
(GURA LUMII sau OPINIA PUBLICĂ,
subtitluri adăugate de mine)

De pe Internet, trimisă de Victor CHIABURU.
Secvenţele se despart prin spaţiere mai largă.

În miezul zilei, un tată merse pe străzile prăfuite din Keshan (oraş situat în centrul Iranului actual), împreună cu fiul său şi un măgar. Tatăl ţncălecase pe măgar, iar băiatul îl conducea.
„ – Bietul copil!, spuse un trecător. Picioarele lui mici şi scurte încearcă să ţină pasul cu măgarul. Cum poate omul acela să şadă atît dee leneş pe măgar, cînd vede că băiatul se osteneşte?”

Tatălui îi merseră drept la inimă aceste cuvinte, coborî de pe măgar la colţul următor şi îl lăsă pe băiat să urce. Dar nu trecu mult pînă cînd un trecător ridică iarăşi vocea şi spuse:
„ _ Ce ruşine! Obrăznicătura stă acolo ca un sultan, în timp ce bietul şi bătrînul lui tată fuge alături.”

Această remarcă îl duru pe băiat foarte mult şi îi ceru tatălui să stea dinapoia lui, pe măgar.
„ – Ai văzut vreodată aşa ceva?, murmură o femeie în văluri. O asemenea cruzime faţă de animale! Spatele bietului măgar se lasă şi neisprăvitul acela de bătrîn cu fiul său stau tolăniţi ca şi cum ar fi un divan – biata creatură!”

Cei ţintiţi de asprimea ei se uitară unul la celălalt şi, fără să spună un cuvînt, coborîră de pe măgar. Dar abia făcură cîţiva paşi, cînd un străin făcu haz de ei, spunînd:
„ – Mulţumesc Cerului că nu sînt aşa de prost. De ce vă plimbaţi măgarul cînd nu vă e de nici-un folos, cînd nici măcar nu duce pe vreunul din voi?”

Tatăl îndesă o mînă de paie în gura măgarului şi îşi lăsă mîna pe umărul fiului său:
„ – Indiferent ce facem, există cineva care nu e de acord. Cred că trebuie să ştim noi singuri ce credem că este bine.”