HARAP ALB (11)

 

HARAP ALB

Fabulă esopică,
11 – Var. 1

 

A fost odat’ un rob Harap,

Negru pe-ntregul trup şi cap:

Un abisinian focos,

Frumos, vînjos, dar abanos,

Ciocolatiu, negru-ivoriu,

Funebru, tern şi derizoriu.

L-au poreclit „Negru de fum”,

De parcă luase foc acum.

Îl cumpărase un Stăpîn,

Puţin candriu, puţin hapsîn.

 

Stăpînu-său s-a prins de schemă:

„ – Bă, tu te-ai dat cumva cu cremă?!

Eşti prea murdar, un porc mistreţ,

De nespălat ai părul creţ!

Parc-ai fi corb, cioroi ori laie –

Să treci imediat la baie!”

 

Negrul, jignit şi supărat,

S-a îmbăiat înverşunat,

Dar a rămas ca mai întîi,

Cînd în hîrdău intră: negrui!

 

„ – Nebunule, îţi rîzi de mine? –

Strigă Stăpînul – freacă bine!

Hai, du-te înapoi la baie,

Şi freacă-te de te jupoaie!

Las’, că te fac eu alb ca varul,

În pumni sau te albesc cu parul!”

 

Se freacă iarăşi tuciuriul

Să-l mulţumească pe candriul:

Dar geaba ăl frecuş barbar,

Nu da de alb, nici gri măcar.

 

Strigă Stăpînul: „ – Fără milă,
Trei robi frecaţi pe Arăpilă!”

 

Şi dus fu la izvor zglobiu

Să-l facă alb şi roz-albiu,

Iar în cascada de pîraie

L-au săpunit să îl înmoaie

Şi l-au frecat şi-nnebunit

Pîn’ ce Negrilă a răcit.

 

Doftoricit, cu oblojeală,

L-au luat din nou la săpuneală:

Făcură circ la feredeu,

La rîu, la puţ, la heleşteu…

Unde vedeau un ochi de apă,

Gîldan, lac, rîu, şanţ, baltă, groapă,

Frecau smolitul în neştire,

Doar s-o scimba, la ten, la fire…

Va da, mă rog, de alb, o ţîră…

Şi, în sfîrşit, îl omorîră! –

 

Muri, ca boală, de-o soneală,

De ăl frecuş, de tîrnoseală,

Un om ca bradul, om în floare,

Dar omorît în scăldătoare!

 

MORALA:

 

Din Corb n-om face, mă rog, Curcă,

Şi nici din Şobolan vreo Nurcă!

 

Sînt oameni fel de fel – cum vor,

Aşa trăiesc, aşa şi mor!

Degeaba ne muncim ca proştii

Să facem Domn din rîsul obştii! –

 

E ca şi cum, vopsind o Cioară,

O credem porumbel că zboară!…

 

Mai bine, bată-vă norocul,

Să potrivim omul şi locul!

 

Savin BADEA

HARAPUL DIN
ETIOPIA

Fabulă esopică,
11- Var. 2

1

Un om, făcîndu-şi bine tîrguiala,

A cumpărat un chipeş sclav harap

Şi, socotindu-l negru din sminteala 3

2

Şi nepăsarea vechiului satrap,

Îl luă acasă şi dădu poruncă

Să fie îmbăiat pe trup şi cap, 6

3

S-albească bine, în hîrdău, pe luncă,

În orice baltă, rîu, la feredeu;

Dar în zadar: după amar de muncă, 9

4

Tot negru a rămas, frecat din greu.

Şi, pîn’ la urmă, rău bolnav sfîrşeşte

De-atît frecuş şi chinuit mereu – 12

5

Iar fabula cu tîlc răstălmăceşte

Un lucru simplu, bine de ştiut:

Că cele ce-s fireşti rămîn, fireşte, 15

6

Aşa cum ne apar de la-nceput.

 

Savin BADEA

 

HARAPUL DIN
ETIOPIA

Fabulă esopică,
11

 

Un om cumpără un harap etiopian. Şi gîndind că era negru din pricina nepăsării vechiului său stăpîn, îl luă acasă şi-l duse la toate spălătoriile şi încercă tot felul de îmbăieri ca să-l albească. Dar harapul nu-şi schimba culoarea ci, din atîta frecătură, căzu bolnav.

Fabula arată că cele fireşti rămîn cum apar la început.

 

Traian DIACONESCU

HARAPUL

Fabulă esopică,
11

 

Un omu cumpără un harap. Şi el gîndi cî pentru nespălatul este negru şi începu a-l spăla şi a-l freca în toate dzilele la feredeu. Însă firea lui nu i se mai schimba. Şi de
multă spălare ce-l spălă, el bolnăvi.

PILDA ÎNSEMNEAZĂ: Că rămîne cel de feliu iarăşi cum au fost dentru începutu.

 

Petru BART, 1795
(135)

NEGRUL
(ETIOPIANUL)

Fabulă esopică,
11

 

Un om cumpărase un negru, socotind că această culoare provine din cauzaneîngrijirii lui de
către fostul stăpîn. Aducîndu-l acasă, se puse pe capul lui cu tot felul de săpunuri şi încercă să-l cureţe prin tot felul de băi. Dar el nu reuşea să-i schimbe culoarea, ci dimpotrivă îl făcea să se îmbolnăvească, de pe urma chinuitoarelor îngrijiri.

Fabula ne dovedeşte că dispoziţiile naturale rămîn aşa cum s-au arătat la început.

 

NOTĂ: În antichitate, denumirea de etiopian era aplicată de greci tuturor negrilor.
Această bucată este o snoavă semicultă. Culoarea pielii simbolizează – aşa cum
reiese şi din moralitate – un fel de a fi înnăscut, o determinare a firii, de
neschimbat.

 

Traian LĂZĂRESCU