LORE-LEY

LORE-LEY

Traducere din Heinrich HEINE (1797-1856)

Cîteodată, aşa, fără veste,

Nu pot să ştiu de ce-s trist –

Mi-amintesc de-o străveche poveste –

Ca s-o uit în zadar mai insist.

E aerul rece şi negura creşte,

Liniştite apele Rinului curg,

Vîrful de munte sîngeriu străluceşte

În lumina de foc din amurg.

Cea mai frumoasă şi blondă fecioară

Minunată şedea sus pe stei –

Părul ei aur era şi comoară

În care luceau nestematele ei !

C-un piepten de aur cosiţa-şi adie

Şi cîntă un cîntec frumos –

O tristă baladă superbă învie,

Cu viers fermecat şi duios.

Luntraşul pe rîu într-o barcă

Cuprins e de-un chin de nespus –

El nu vede stînca, de parcă

Pe Rin e doar fata de sus.

Lovită de stînca haină,

E luntrea pe valuri un pai…

Doar cîntul superb e de vină,

De vină e doar Lore-ley !

17 noiembrie 1980

Savin BADEA

Loreley la 1900.

DIE LORE-LEY

Ich weiß nicht was soll es bedeuten,
Dass ich so traurig bin;
Ein Märchen aus alten Zeiten,
Das kommt mir nicht aus dem Sinn.

Die Luft ist kühl und es dunkelt,
Und ruhig fließt der Rhein;
Der Gipfel des Berges funkelt
Im Abendsonnenschein.

Die schönste
Jungfrau sitzet
Dort oben wunderbar;
Ihr goldnes Geschmeide blitzet,
Sie kämmt ihr goldenes Haar.

Sie kämmt es mit goldenem Kamme
Und singt ein Lied dabei;
Das hat eine wundersame,
Gewaltige Melodei.

Den Schiffer im kleinen Schiffe
Ergreift es mit wildem Weh;
Er schaut nicht die Felsenriffe,
Er schaut nur hinauf in die Höh.

Ich glaube, die Wellen verschlingen
Am Ende Schiffer und Kahn;
Und das hat mit ihrem Singen
Die Lore-Ley getan.


Heinrich HEINE  

LORELEY

Eu nu ştiu ce poate să fie
Că-mi sună mereu în urechi
Cu veşnica-i melancolie
Un basmu din zilele vechi.

Se-ntunecă fără de veste,
Lin apele Rinului curg,
Şi cresc ale munţilor creste
Măreţ strălucind în amurg.

Pe stâncă un chip de femeie
S-arată din negură blând,
Brăţara-i de aur scânteie,
Ea-şi piaptănă părul cântând.

Ea-şi piaptănă părul şi cântă
Un cântec de vrajă al ei;
Te farmecă şi te-nspăimântă
Cântarea frumoasei femei!

Pescarul, nebun, se repede
Cu luntrea lui mică şi, dus,
Nici valuri, nici stâncă nu vede,
El caută numai în sus.

Vâltoarea-l izbeşte de coasta
Stâncoasă, şi moare-necat:
Loreley a făcut-o aceasta
Cu viersul ei fermecat.

Traducere de Şt.O. IOSIF