ULTIMA AMINTIRE

Traduceri din Leconte de LISLE
(în premieră românească)

 ULTIMA AMINTIRE

(„Le derner souvenir”- „Poeme barbare”)

Traducere din LECONTE DE LISLE

Accept că-s mort, în fine. Mă tot scufund în hăul
Nemărginit, cu ochii deschişi, fără să văd,
Încet ca agonia, greoi ca nătărăul.

Ne-nsufleţit, alb-palid, pe-o pîlnie-năvod,
Cobor din oră-n oră, din an în an, cărarea
Piezişă-n Nemişcatul şi Negrul, Mut Prăpăd.

Visez şi nu am simţuri. Sfîrşită-i încercarea.
Ce-i viaţa în esenţă? Sunt tînăr sau bătrîn?
Nici Soare nu-i! Iubire? Nimic! Doar întristarea!

 

Fugi, carne părăsită! Vid ochii tăi rămîn.
Uitarea te prosteşte, te-absoarbe cu măsură.
Visez? Nu, nu! Sunt bine, prea-bine mort! – îmi spun.

 

Această arătare, oribilă arsură!
Mi-ajung în spate timpuri străvechi ce mă topesc.
O, noapte, neant, ia-mă! Un sigur fapt mă fură:

Mi-e inima mîncată… de cine? – Mi-amintesc!

Savin BADEA

 

 

Le dernier souvenir

(Poemes barbares)

 

J’ai vécu, je suis mort. – Les yeux ouverts, je coule
Dans l’incommensurable abîme, sans rien voir,
Lent comme une agonie et lourd comme une foule.

Inerte, blême, au fond d’un lugubre entonnoir
Je descends d’heure en heure et d’année en année,
À travers le Muet, l’Immobile, le Noir.

Je songe, et ne sens plus. L’épreuve est terminée.
Qu’est-ce donc que la vie ? Étais-je jeune ou vieux ?
Soleil ! Amour ! – Rien, rien. Va, chair abandonnée !

Tournoie, enfonce, va ! Le vide est dans tes yeux,
Et l’oubli s’épaissit et t’absorbe à mesure.
Si je rêvais ! Non, non, je suis bien mort. Tant mieux.

Mais ce spectre, ce cri, cette horrible blessure ?
Cela dut m’arriver en des temps très anciens.
Ô nuit ! Nuit du néant, prends-moi ! – La chose est sûre :

Quelqu’un m’a dévoré le coeur. Je me souviens.

 Charles-Marie LECONTE DE LISLE (1818-1894)