TRISTEŢE

TRISTEŢE

 

Sonet 

Traducere din Alfred de MUSSET

Pierdut-am putere şi viaţă,
Mulţi prieteni, averi, voioşia,
Pierdui – şi mai şi – chiar mîndria
De-a crede că-s geniu… în ceaţă.

Crezui că mi-e-amic cu vecia,
Văzînd Adevărul în faţă –
Simţindu-l, am păr alb, mi-e greaţă,
Dezgustul mă ia, nebunia.

Şi totuşi e veşnic, tot creşte! –
Iar cel ce nu-l ştie, trăieşte
O viaţă-n zadar fără dînsul.

Cînd Domnul mă-ntreabă – în fine –
Răspund fără preget: – Un bine
În viaţă mi-a fost numai plînsul.

1840

Savin BADEA

 

 

Tristesse

 

 

J’ai perdu ma force et ma vie,

Et mes amis et ma gaieté;

J’ai perdu jusqu’à la fierté
Qui faisait croire à mon génie.

 

Quand j’ai connu la Vérité,
J’ai cru que c’était une amie ;
Quand je l’ai comprise et sentie,
J’en étais déjà dégoûté.

Et pourtant elle est éternelle,
Et ceux qui se sont passés d’elle
Ici-bas ont tout ignoré.

Dieu parle, il faut qu’on lui réponde.
Le seul bien qui me reste au monde
Est d’avoir quelquefois pleuré.

Alfred de MUSSET