duminică, 1 august 2010

VÎNZĂTORUL DE STATUI (2)

VÎNZĂTORUL DE STATUI
Fabulă esopică, 2 – Var. 1

 
Un lemnar odată,
Cioplitor vestit,
A scos dintr-o cioată
Un zeu izbutit.

Mîndru de lucrare,
A pecat pe-un murg,
Zeul, spre vînzare,
Să îl ducă-n tîrg.

Dar văzînd lemnarul
Că nu-i merge treaba
Şi că legendarul
Stă expus degeaba, 

S-a pornit să strige
Spre cumpărători,
De pe catalige,
De mai multe ori:

„ – Vînd pe Hermes, zeul
Făcător de bine,
Învăţat cu greul,
La cîştig, vecine!”

Însă chiar Vecinul, 
Întîmplat pe-aproape,
Îl contră, hainul,
Iac-aşa, să-l sape:

„ – De ce-l vinzi, măi, loază,
Dacă-i chiar cum strigi
Şi pretinzi c-o groază
De bănet cîştigi?

Ia tu-ntîi caimacul
Darurilor sale!…”
Însă Prostănacul
Zice: „ – Vezi matale, 

Am presant nevoie
De bănet, dar el
Dă potop, de voie,
Mai tîrziu niţel…”
 
MORALA:
   
Din povestea noastră
Spusă mai nainte,
Fabula măiastră
Ne învaţă minte:

Omul ce se-ntinde
Lacom la cîştig
Şi pe zei i-ar vinde
Pentru-un firfirig!”

Savin BADEA 

VÎNZĂTORUL DE STATUI
Fabulă esopică, 2 – Variantă scurtă.

Un om vindea odată statuia unui zeu:
" – E fabrică de galbeni – zicea acel – dar eu
Nevoie am presantă de bănăret peşin,
Îar dînsul abia mîine mi-l dă potop deplin…"

Vezi cum e omul nostru, cel lacom la cîştig?
 Îl vinde şi pe dracul, să-şi ia un biet covrig!

Savin BADEA


 
VÎNZĂTORUL DE STATUI
Fabulă esopică, 2

 
Un om, meşterind n un Hermes de lemn, îl duse la tîrg şi-l puse în vînzare. Şi vrînd să încînte cupărătorii, căci nu-i venise nici unul, porni să strige că vinde un zeu
făcător de bine şi aducător de cîştig. Dar cineva, fiind întîmplător alături,
îl întrebă: ”De ce-l vinzi, omule, dacă e aşa, în loc să te foloseşti tu de
darurile lui?” Şi vînzătorul răspunse: „Eu am nevoie de daruri chiar acum, iar
el s-a obişnuit să le facă mai tîrziu.”
Fabula se potriveşte oamenilor lacomi de cîştig cărora nu le pasă de zei.

 
Traian DIACONESCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu